GEORGICĂ MANOLE-DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (180)

GEORGICĂ MANOLE-DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (180)

[cuvinte cheie: “am citit, am reţinut”, Ioan Stanomir despre anii 1789 şi 1848,  Sorin Lavric despre relaţia om de ştiinţă – politician, Dan Stanca despre haosul din SUA, Dan Cristea despre critical literar, speranţa lui Laurent Gounelle, Mihai Eminescudespre viaţă,  J. P. Sartre despre cum se scriu  romanele bune, Laurent Gounelle despre relaţia fericit – egoist, J. J. Rousseau despre guvernare, Boris Tomaşevski despre personajul literar, Traian Ştef despre oglinzi, „Apostrof” nr. 9 din 2020, Iulian Boldea despre optzecişti, „România literară nr. 6 din 2021, Gabriel Chifu despre cum îşi scrie cărţile, „De iarnă” de Traian Ştef (fragment), refrenul melodiei „Let Her Go” (în traducere„Las-o liberă”), formaţia Passenger, „Apostrof” nr. 1 din 2021, versuri de Rodica Braga ]:

769. Am citit, am reţinut: Ioan Stanomir: „Revoluţionarul este darul otrăvit pe care anul 1789 îl oferă Occidentului”; Ioan Stanomir: „Moştenirea lui 1848 este mai importantă decât 1848 însuşi”; Sorin Lavric: „Oamenii de ştiinţă sunt inocenţi, atâta doar că politicienii le strică socotelile”; Dan Stanca: „Văzând ce haos e acum în SUA, înţelegem că stratul de fard a cam început să crape. Nu mai e mult până când crusta va cădea şi din acel moment încolo Dumnezeu cu mila”; Dan Cristea: „Criticul e un cititor, dar spre deosebire de cel obişnuit, e unul care SCRIE, adică un ins care se confruntă, întocmai ca şi poetul, cu unul dintre cele mai afurisite lucruri de pe lume, şi anume, SCRIITURA”; Laurent Gounelle: „Sunt un idealist care preţuieşte speranţa că într-o bună zi, toţi oamenii vor fi sau vor dori să fie fericiţi”; Mihai Eminescu: „Viaţa e un bun pierdut pentru acela care nu o trăieşte aşa cum se cuvine”; J. P. Sartre: „Romanele de calitate nu se scriu cu fericire, cu sentimente bune, pozitive”; Laurent Gounelle: „Nu poţi să fii fericit fiind în acelaşi timp un egoist”; Jean Jacques Rousseau: „Dacă ar exista un popor al zeilor, acesta s-ar guverna democratic. (…) O formă atât de perfectă de guvernare nu este pentru oameni”; Boris Tomaşevski: „Trebuie să ştii să recunoşti un personaj, dar şi personajul trebuie mai mult sau mai puţin să atragă atenţia”; Traian Ştef: „Pământul e împânzit de oglinzi în care nu au loc amintirile”;

770. Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 9 din 2020, aduce vorba despre optzecişti: 1. „preeminenţa spaţiului în raport cu personajul sau evenimentul”; 2. „orizontul ficţiunii e la confluenţa imaginarului cu realitatea”; 3. „explorează realul în grilă fantezistă”; 4. „se situează în coordonatele livrescului”.

771. Gabriel Chifu, în „România literară nr. 6 din 2021, vine cu o explicaţie după cum îşi scrie cărţile: „…direct pe laptop. Habar n-am dacă ce scrisesem era un text valoros: eu scriu şi rescriu, şterg şi completez…”;

772. Din poemul „De iarnă” de Traian Ştef: „Acum peste tot sunt oglinzi / La intersecţii în magazine / În cabinele de probă / La frizerie oglinda urmăreşte / Toată operaţiunea tunsului / Mâna cu foarfecele mişcându-se întruna / Iar cealaltă trecând blând prin păr / la sfârşit frizeriţa ia altă oglindă / Şi te întreabă dacă eşti mulţumit / Cu ce oglindeşte oglinda mare din oglinda mică / La fel mă  întrebă deunăzi dentista / Dacă îmi place cum culoarea coroniţei noi / Se potriveşte cu aceea a dinţilor vechi / Îmi ţine oglinda în faţă / Eu o îndrept atingându-i uşor mâna / Să intrăm amândoi în tablou / Şi îi spun ceea ce nu apucasem să-i spun frizeriţei / Că de o vreme mă uit mai rar în oglindă / Că nu mie trebuie să-mi placă imaginea / Ci acelora care ocupă marginea”;

773. Refrenul melodiei „Let Her Go” (în traducere „Las-o liberă”,  sau „Dă-i drumul”,  sau „Las-o să plece”, sau…) al formaţiei Passenger merită a fi reluat aici: „Ştii că o iubeşti doar atunci când o laşi să plece, / Afli că îţi lipseşte soarele doar când începe să ningă, /  Realizezi că nu-ţi place să călătoreşti abia când porneşti la drum”;

774. Revista „Apostrof” nr. 1 din 2021 publică poezii semnate de Rodica Braga. Reţin câteva versuri: „dar nu sunt decât un om / supus greşelii, forţelor / constrângătoare ale vieţii, / umorilor mele schimbătoare, / hachiţelor timpului / şi bolilor ucigătoare, / rânduri şi rânduri de piei / se vor desprinde de pe mine / şi mă vor lăsa subţiată / şi transparentă / ca o pânză de păianjen / în care voi prinde / ca pe o muscă obosită, / doar moartea”; 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus