GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (176)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (176)

[cuvinte cheie: “am citit, am reţinut”, Stendhal despre “curiozitatea politică”, Lucian Vasiliu despre soldatul transnistrean şi Mateevici, Sorin Lavric despre Radu Gyr, Angelo Mitchievici despre Emil Brumaru, Fernando Pessoa şi dorinţa lui de a fi nimic, Eugenia Sarvari, „Apostrof” nr. 9 din 2020, Andrei Şerban despre crizele existente, echilibrul planetei, verticalitate şi semnele de Sus, „Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2020,  „Ia te uită umbra”, Nicolae Prelipceanu şi umbra sa ca un pandant, Claude Hagege despre limba engleză, „Cultura” nr. 13 din 2012, Mircea Deaca  prezentând câteva caracteristici ale modernismului]:

749. Am citit, am reţinut: Stendhal: „Dacă ceva l-a împiedicat să-şi zboare creierii a fost doar „curiozitatea politică”; Lucian Vasiliu: „Un soldat transnistrean / („că nu-i ungurean, nici moldovean, nu e nici muntean!”) / bate pas de defilare / pe versurile preotului militar / Mateevici”;  Sorin Lavric: „Radu Gyr, un exemplu de cum suferinţa poate trece în prozodie clasică, cu un efect de cutremurare. Gyr nu scrie poezii, ci scoate scrâşniri ţâşnite de calupuri lexicale, ordonându-se în rime insolite. Un unicat al poeziei carcerale”; Angelo Mitchievici: „Am rămas un iubitor de poezie „minoră” şi aş fi putut face un clasament paralel cu minorii majori ai liricii româneşti, dar prefer să extrag doar unul dintre ei, pe manieristul Emil Brumaru, un stilist rafinat al unor erotice marinate, hedonist în cele mai exotice condimente, într-un spirit cumva trubaduresc filtrat prin Villon”; Fernando Pessoa: „Sunt nimic, întotdeauna voi fi nimic, / Nu pot decât să-mi doresc să fiu nimic… / Cu toate acestea, port în mine toate visele lumii”;

750. Eugenia Sarvari, în „Apostrof” nr. 9 din 2020, publică un interviu cu regizorul Andrei Şerban. Reţin: 1. „Toate crizele (sanitară, economică, politică, socială, dar mai ales cea spirituală) se accentuează. Noi oamenii am distrus echilibrul planetei şi acum ori nu ştim, ori nu dorim sau nu avem puterea să-l restabilim. Mi se pare că de undeva de Sus ni s-a trimis un semnal de alarmă. Îl vom înţelege, îl vom lua în seamă? Sau vom continua să ne credem mari şi tari?”; 2. „Verticalitatea ne deosebeşte de animale şi, dacă nu ne folosim de ea, devenim o haită de lupi.  Din păcate, zilnic vedem cât de puţin ne amintim de verticalitate şi coborârea spre instinctul animal e vertiginoasă”; 3. „Îngerii ne fac semne de sus, dar pentru moment norii sunt prea grei ca să le percepem”;

751. Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2020 reţin un poem al lui Nicolae Prelipceanu intitulat „Ia te uită umbra”.  Apreciez  modul de asociere a umbrei care, ca un pandant, formează împreună cu poetul o pereche simetrică: „credeam că umbra sunt tot eu / târându-mă pe urmele mele / şi eu însumi culcat pe pământul mut / umblu de mult timp pe aici şi mă mir / că umbra mea n-a obosit să mă tot urmeze / în halul acesta al ei / iar atunci când din oglinzile împrejmuitoare / îmi răspunde chipul unui necunoscut / privesc în jos / în spatele meu / şi văd că umbra e singura care nu s-a schimbat / / umbra singura fidelă fără dragoste / fără dureri fără suferinţe fără patrie / era să zic vai fără de moarte dar tac / ea mereu tânără sau bătrână da la-nceput / depinde numai unde eşti atunci când o vezi / ultima dată”;

752. Am citit un articol  despre Claude Hagege, recunoscut lingvist francez, unul care ştie regulile câtorva sute de idiomuri şi stăpâneşte foarte bine 10 limbi.  Redau câteva puncte de vedere  faţă de limba engleză: 1. se opune folosirii excesive (şi exclusive) a englezei în comunitatea politică şi ştiinţifică internaţională; 2. pledează pentru menţinerea în comunicare a cât mai multor limbi; 3. crede că bogăţia Europei constă în diversitatea limbilor ei; 4. în fapt el nu luptă contra limbii engleze, el se bate pentru diversitate;

753. Mircea Deaca, în „Cultura” nr. 13 din 2012, prezintă câteva  caracteristici ale modernismului: 1. „propune un clivaj şi o tensiune între trecut şi prezent. Trecutul ar fi  modul transparent direct referenţial al discursului clasic pe care discursul modern îl anulează”; 2. „locul obiectului e gol, iar jocul social şi estetic e organizat în jurul unui gol”; 3. „este o reformulare a structuralismului unde orice element de semnificaţie se defineşte în interiorul sistemului de o manieră negativă”; 4. „trăieşte drama sciziunii dintre sistemul de reprezentare (semnificantul sau sistemul de expresie) şi obiectul la care face referinţă (semnificatul) de o manieră tragică, individul şi condiţia umană  sunt supuse acestui divorţ fundamental”; 5. „accesul către obiect, către real sau către metafizică este interzis de însuşi sistemul de reprezentare”;

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus