GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (168)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (168)

[cuvinte cheie: “Tribuna” nr. 429 din 2020, Ana Blandiana despre Hans Bergel, imaginea ciobanului dansând cu lanţuri la picioare, “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020, Laurenţiu Ulici despre români, Alex Ştefănescu despre Petre Ţuţea, Ion Barbu despre faza a treia a poeziei sale, actorul Ion Iancovescu definind şampania, Andrei Şerban despre teatrul de azi, versuri de Lucian Gruia, Horia Gârbea definind eruditul, „Apostrof” nr. 8 din 2020, Eugenia Sarvari, Miriam Cuibus despre confruntarea dintre civilizaţia Gutemberg şi cicilizaţia imaginii, Iulian Boldea, „Cărţi la alegere” (Editura „Tracus Arte, 2020), Ion Pop despre echinoxism, „Formula AS” nr. 596 din 2003, Andrei Pleşu despre îngeri]:

 

761. Ana Blandiana, în “Tribuna” nr. 429 din 2020, despre scriitorul Hans Bergel: “Am scris cândva că Hans Bergel este cel mai important scriitor al specificului transilvan, al Transilvaniei ca pământ al mai multor etnii, culturi şi tradiţii, privite dintr-o perspectivă comună, profund umană şi integratoare. Iar, în acest context, personajul aproape mitologic al ciobanului dansând cu lanţuri la picioare şi mâini este nu numai cea mai puternică imagine artistică a împotrivirii la communism, ci şi un tulburător omagiu adus poporului roman.”;

762. Citind “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020 am reţinut: Alex Ştefănescu: “Laurenţiu Ulici îi considera pe români o combinaţie nefericită de Mitică şi Hyperion. Petre Ţuţea era o combinaţie de Mitică şi Hyperion fericită”; Ion Barbu într-o discuţie cu Felix Aderca: Linia liricii mele o faci să treacă prin provincial Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei?”; Iosif Kişinenevski cerîndu-i actorului Ion Iancovescu să definească şampania: “Şampania este băutura pe care poporul o consumă prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic”; Andrei Şerban: “Din păcate, teatrul nu mai stârneşte aceleaşi pasiuni azi. Este inferior celui care se făcea înainte. Nu mai contează atât de mult. Actorii vin la teatru ca la serviciu şi abia aşteaptă să fugă la o telenovelă. Publicul, la Bucureşti, se scoală-n picioare şi aplaudă orice tâmpenie”; Câteva versuri de Lucian Gruia: „Din cei trei muncitori care locuiesc pe scara blocului meu, / unul a devenit şomer şi după o vreme s-a aruncat de la / etajul patru. / El nu a murit atunci, ci mult mai devreme, / când şi-a pierdut locul de muncă. // Din cei trei ţărani bătrâni, vecinii soacrei mele din satul Buştenari, / niciunul nu poate să-şi mai lucreze pământul, / unul a plecat în pădure şi s-a aruncat în puţul unei / sonde vechi, / el nu a murit atunci, / ci mult mai devreme, / când nu-i ajungea pensia să plătească aratul şi / insecticidele.”; Horia Gârbea definind eruditul: „Un erudit este un ins cu mintea şi simţirea polisate; tot ce e rudimentar a fost erodat; asprimile bolovănoase s-au netezit”;

763. În „Apostrof” nr. 8 din 2020, citesc un interviu al Eugeniei Sarvari cu actriţa Miriam Cuibus. Ajungându-se laproblematica confruntării dintre civilizaţia Gutenberg (homo cogitans) şi civilizaţia imaginii (homo videns), actriţa Miriam Cuibus comentează: „În aceste circumstanţe, spaima că poţi deveni o imagine înregistrată, că fiinţa ta se reduce doar la atât, este justificată. Am acceptat şi ne-am obişnuit cu intruziunea ochiului unei camere de captat imagini în vieţile noastre. Pe de altă parte, trăim într-o eră când comunicarea este la „un clic distanţă” şi totuşi, în mod paradoxal, comunicarea autentică este departe de a se realiza. Problema este cum folosim produsele progresului, ele sunt ca acele substanţe farmaceutice ambigue şi cu dublă folosinţă, care, în funcţie de gramaj, pot deveni leac sau otravă. Aşadar, să ne străduim să le folosim ca instrumente şi să încercăm să nu devenim sclavii noilor media, să ne ferim, pe cât putem, de a fi manipulaţi de ele.”;

764. În „Apostrof” nr. 8 din 2020, Iulian Boldeareia reperele şi ideile de forţă ale echinoxismului (revista „Echinox” şi „Cenaclul de Luni”) în prezentarea făcută de Ion Pop în volumul său „Cărţi la alegere” (Editura „Tracus Arte, 2020): 1. „unitate în diferenţă”; 2. „dialog intercultural”; 3. „comunicare devenită comuniune”; 4. „curiozitate intelectuală”; 5. „deschidere spre universalitate”; 6. „febrilitate a informaţiei culturale, istorice şi filosofice”; 7. „atenţie la noutate şi renovare metodologică”; 8. „promovarea unei pedagogii a libertăţii de spirit individuale reale”;

765. Andrei Pleşu, în „Formula AS” nr. 596 din 2003, despre îngeri: 1. „îngerul este o instanţă care îţi e vecină, dar care într-un fel e mai misterioasă decât instanţa supremă, care are, ca să spun aşa, o suveranitate aproape autosuficientă”; 2. „în mod paradoxal, e mai uşor să vorbeşti despre Dumnezeu decât despre îngeri. Dumnezeu e un summum, e un absolut, şi gândul absolutului e oarecum mai uşor de substanţiat, de argumentat, de reprezentat”; 3. „îngerii, fiinţele acestea intermediare, care nu sunt nici la polul suprem, nici printre noi, ci sunt în spaţiul de mijloc, sunt mai greu de aproximat, deşi ne sunt mai aproape”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus