GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (166)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (166)

[cuvinte cheie: Mihai Neagu Basarab, „Ultima boemă bucureşteană (1964-1978)”, Sorin Lavric, „România literară” nr. 26 din 2020, trei ritualuri şi opt însuşiri specifice boemului, Dilemei vechi” nr. 847 din 2020, Dana Bunescu, „Cum ne amintim ce-am trăit?”, Ceauşescu şi spectacolele organizate cu ocazia venirii lui, „am citit, am reţinut”, Karen Armstrong despre relaţia omului cu golul şi pustiul, Gabriel Coşoveanu recomandând lectura ce element rezistent la manipulare, Ioan Paul al II-lea despre credinţă şi raţiune, Gheorghe Grigurcu  despre eros şi scris ca forme de sclavie, Andrew Samuels despre sarcinile politice ale democraţiei şi sarcinile psihologice ale terapiei,  Marius-Cristian Ene, revista „Unu”, „Ramuri” nr. 7 din 2020, Vladimir Pană, calambururi specifice revistei „Unu”]:

 

750. Sorin Lavric, în „România literară” nr. 26 din 2020, publică o cronică la cartea lui Mihai Neagu Basarab, „Ultima boemă bucureşteană (1964-1978)”.  Autorul cronicii sistematizează: a) trei ritualuri caracterizează adevărata boemă: 1. şueta cu ştaif intelectual (conversaţia cu farafastâc cultural); 2. asmuţirea spiritului de frondă (împotrivirea mai mult sau mai puţin sfidătoare faţă de regim); 3. crasa inadecvare la contextul istoric (neputinţa de a se acomoda în matca unei cariere reuşite); b) există opt însuşiri  ale fiinţei înrăite în boemă; 1. o inadaptare socială cronică; 2. o  înclinaţie marcată spre inactivitate; 3. o lipsă uimitoare a grijii pentru ziua de mâine; 4. o inteligenţă adesea peste medie; 5. o mare indiferenţă faţă de mizerie; 6. un optimism perpetuum; 7. o atracţie vie faţă de arte; 8. o uşurinţă morbidă în a face datorii;

751. Citesc suplimentul „Dilemei vechi” nr. 847 din 2020, care are ca temă întrebarea „Cum ne amintim ce-am trăit?” Dana Bunescu publică o serie de amintiri sub titlul „Ce-am lăsat în urmă”.  La un moment dat îşi aminteşte cum se pregăteau pentru primirea lui Ceauşescu („un spectacol pe care îl repetam într-o intimitate de câteva mii de juni olteni vreo trei săptămâni, pe stadion, vară, soare, căldură, eu fiind petală de floare”). Îmi amintesc şi eu cinci astfel de situaţii, pentru că în atâtea am fost implicat: 1. S-a întâmplat în satul meu natal Popeşti (Vrancea), undeva pe E85. Eram elev de gimnaziu. Urma să vină Ceauşescu. Un grup de elevi trebuia să lege cravate roşii la gâtul conducătorilor iubiţi, eu urmând să-i pun o cravată lui Ilie Verdeţ. „Şi cum îl cunosc?”, îl tot necăjeam pe diriginte. Nici azi nu sunt sigur că a mea cravată a ajuns la cel pomenit, dar a ieşit bine; 2. A doua situaţia s-a întâmplat câţiva ani mai târziu. Eram la Panciu într-un cantonament sportiv. Am defilat în Focşani în cinstea lui 23 August ducând, împreună cu alţi trei,  o placă mare pe care erau înscrise rezultatele sportive ale Vrancei; 3. Eram student la Suceava. Venea Ceauşescu şi ne-a scos pe toţi studenţii să întărim marginea. Eu am picat pe undeva prin Burdujeni. Cum stăteam de vorbă, numai ce aflu că a trecut. N-am apucat să-l văd; 4. După facultate am făcut armata la Bacău.  August 23 m-a prins şi aici. Repetiţii interminabile pe platoul unităţii şi prin centrul Bacăului, eu ocupând un loc în coada lui R din componenţa PCR; 5. Profesor în Botoşani. L-am aşteptat şi aici pe Ceauşescu întărind o margine pe undeva prin Zona Industrială. De data aceasta l-am zărit fluturând  alene (a lene?) o mână.

752. Am citit, am reţinut: Karen Armstrong: „Fiinţele omeneşti nu pot răbda golul şi pustiul: ele vor umple vidul, născând un nou punct focal al sensului”; Gabriel Coşoveanu: „Pentru a rezista manipulării, arma cea mai de preţ este, şi nu vom obosi s-o spunem, nici nu ni se va părea redundant – lectura. Tot bătrâneasca lectură, taxată de mulţi ca inutilă, ca ocupaţie retro (în sensul prost), sau chiar cu o frivolitate demnă de cei care nu muncesc”; Ioan Paul al II-lea: „Credinţa şi raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman se înalţă spre crestele adevărului”; Gheorghe Grigurcu: „Libertăţi care, promovând o energie cu efect constructiv, ajung la forme de sclavie: erosul, scrisul”; Andrew Samuels: „Sarcinile politice ale democraţiei moderne sunt similare sarcinilor psihologice ale terapiei şi analizei moderne. În ambele domenii, există o luptă pentru conştiinţă, eliberare şi alteritate, pe de o parte, şi oprimare, reprimare şi credinţă omnipotentă în adevăruri finale, pe de alta”;

753. Marius-Cristian Ene, în „Ramuri” nr. 7 din 2020, prezintă câteva calambururi specifice celor de la revista „Unu”, preluate dintr-o carte  semnată de Vladimir Pană: 1. „Unu şi cu unu fac unu”; 2. „Nihil sine Unu”; 3. „Citiţi Unu, unu câte unu”; 4. „Dumnezeu e Unu şi Unu îl scriem noi”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus