GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (142)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (142)

[cuvinte cheie: „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2020, Dan Cristea despre „Somnoroase păsărele”, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Tudor cavaler de Flondor, George Călinescu, Alex Ştefănescu, despre cuibărirea unanimă în somn, „am citit, am reţinut”, Dan Ionescu despre durere ca o fiinţă fără corp, Bob Monkhouse despre hotărârea de a se face comediant, Descartes despre râs, Herbert Spencer despre veselie, „România literară” nr. 9 din 2020, Ana Blandiana, Mihai Zamfir despre clasa poemelor Anei Blandiana, Răzvan Voncu despre cele două Ane din poezia Anei Blandiana, Ana Blandiana ca inventatoare a blagianismului postbelic, Paul Aretzu despre poezia Anei Blandiana ca o confesiune de idei, Vasile Spiridon despre etapele creaţiei Anei Blandiana, sintagme, termeni, concepte de Gellu Naum, Andrei Pleşu, Mircea Platon, Mircea Mihăieş şi Marin Preda]:

 

616. Dan Cristea, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2020, despre poezia „Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu: „Trecând de la registrul religios la acela al graţiosului, categorie estetică implicând tandreţea, delicateţea tonului, precum şi, în general, fragilitatea obiectului evocat, ne putem opri la mult mai populara poezie (datorită şi faptului că a fost pusă pe muzică) „Somnoroase păsărele”. Poezia se păstrează în trei manuscrise, toate din epoca gazetăriei bucureştene şi a fost inclusă de Titu Maiorescu în volumul „Poesii” din 1883. Muzica a fost compusă un an mai târziu, în 1884, de un bucovinean, Tudor cavaler de Flondor. G. Călinescu se dovedeşte total nedrept cu suava compunere, socotind-o o „imitaţie”, după un model „obscur şi minor”, care n-ar merita atenţia criticii. Alex Ştefănescu, în „Eminescu poem cu poem”, găseşte, dimpotrivă, cuvinte de laudă, şi nu puţine, pentru această „miniatură lirică” pe care o vede ca pe o „poezie de leagăn”, de o „simplitate rafinată”. Este de ajuns, după părerea mea, să privim numai şi primele versuri ale acestei poezii (despre cuibărirea unanimă în somn) pentru a ne da seama de diferenţa dintre limbajul poetic şi acela comun. O mică lecţie de poezie poate începe chiar de aici. Gândiţi-vă că în loc de admirabile frazare „Somnoroase păsărele / Pe la cuiburi se adună”, păstrând lucrurile în parţialitate, în vagul mnearticulării, am fi avut un soi de definiţie-silogism: „Păsărelele somnoroase se adună pe la cuiburi”. O oroare!”;

 

617. Am citit, am reţinut: Dan Ionescu: „Durerea însăşi e o fiinţă (fără corp) care se lasă asupra aceluia vulnerabil cu multă viclenie, pentru că obiectivul ei este să nu fie curmată, ci să întârzie cât mai mult în trupul care-i va fi devenit gazdă”; Bob Monkhouse: „Când le-am zis că vreau să mă fac comediant, au râs de mine. Acum nu mai râde nimeni”; Descartes: „Râsul este un strigăt incoerent şi exploziv”; Herbert Spencer: „Veselia este stârnită de o revărsare de sentimente agreabile care urmează după încetarea unei solicitări mentale neplăcute”;

 

 

618. „România literară” nr. 9 din 2020, dedică Anei Blandiana pagini semnate de Mihai Zamfir, Răzvan Voncu, Paul Aretzu şi Vasile Spiridon. Reţinem: Mihai Zamfir: „…avem în faţă poeme de mare clasă, mai ales pentru că sistemul alcătuirii lor a rămas surprinzător de egal cu el însuşi, de la volumul „A treia taină din 1969 şi până la tragicul „Variaţiuni pe o temă dată” din 2018, plângere a unui Orfeu feminin pe urmele unei Euridice care şi-a schimbat genul”; Răzvan Voncu: 1. „Sunt două Ane în poezia Anei Blandiana: prima este Ana care vine, spre a îndeplini un destin sacrificial asumat, cea de-a doua este Ana cea zidită, care îşi trăieşte conştient, cu bucuria datoriei împlinite, acest destin”; 2. „Adesea se uită, repet, că avem de-a face cu poeta care a întemeiat (dacă nu cumva chiar a inventat) blagianismul în poezia postbelică şi, totodată, cu o scriitoare care a meditat permanent la rosturile şi instrumentele poeziei”; 3. „Poezia nu este pentru ea un discurs public, o mască pe care o arborează de câte ori păşeşte în agora, ci însuşi discursul ei taciturn, adevărata ei existenţă”; Paul Aretzu: 1. „Avidă de cunoaştere, răstoarnă cunoscuta afirmaţie rimbaldiană „Je est un autre” în „Totul este eu însămi”; 2. „Poezia Anei Blandiana este, în fond, o confesiune de idei. Poeta se simte angrenată definitiv în tot ceea ce a fost şi în tot ceea ce va fi. Cunoaşterea este asemenea fluxului şi refluxului, descoperire şi acoperire, schimbând mereu configuraţia realităţii”; Vasile Spiridon: „În prima parte a creaţiei, Ana Blandiana conferea, adolescentin, lumii propriul chip şi se recunoştea jubilatoriu în tot ce există. (…) Treptat, Ana Blandiana începe să-şi uite silueta adolescentină, ea intenţionând să anuleze orice corespondenţă între vârsta biologică şi aceea a lirismului”;

 

619. Sintagme, termeni, concepte: „privirea-gândire”(Gellu Naum); „politeţe retrospectivă” (Andrei Pleş)”; „privatizarea cuvintelor”(Mircea Platon); „agresivitate lăţi-lungilă”(Mircea Mihăieş); „blestematele chestiuni insolubile”(Marin Preda);

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus