GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (113)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (113)

[cuvinte cheie: „Ateneu” nr. 1 din 2006, C. D. Zeletin făcând o paralelă între Sadoveanu şi Vasile Voiculescu, „am citit, am reţinut”, Martin Schulz despre succese şi eşecuri, Nikolai Berdiaev despre aspiraţiile „eu”-lui, Ortega Y Gasset definind iubirea, George Herbert despre iarnă, Marguerite Yourcenar despre biblioteci, William Blake despre anotimpuri, Andrei Pleşu despre derapaje, Camelia Răileanu despre români ca popor ce venerează porcul, o butadă a tranziţiei, Dimitrie Stelaru despre fericirea sa, Jorge Luis Borges definind tangoul, Ionuţ Iamandi, Dilema veche” nr. 782 din 2019, Alexandr Zinoviev, parabola din „Homo Sovieticus”, Simona Preda, „Ramuri” nr.1 din 2019, Jorge Luis Borges, „Tangoul. Patru conferinţe” (traducere din limba spaniolă de Andrei Ionescu, Iaşi, Editura „Polirom”, 2018)]:

 

494. C. D. Zeletin, în „Ateneu” nr. 1 din 2006, face o paralelă între Sadoveanu şi Vasile Voiculescu. Continuăm să reţinem: 21. SADOVEANU: „totul este elevaţie” – VOICULESCU: „totul este transfigurare”; 22. „estetul din el rămâne estet” – VOICULESCU: „eticul din el e în veşnică întârziere în a deveni estet, dar în această întârziere îi stă excelenţa”; 23. SADOVEANU: „face din suav notă majoră” – VOICULESCU: „dă materiei suavitatea enigmei”; 24. SADOVEANU: „oficiază riturile în perspectivă, deci pe orizontală” – VOICULESCU: „oficiază riturile în adâncime, deci pe verticală”; 25. SADOVEANU: „e braţul lui Aristotel” – VOICULESCU: „e braţul lui Socrate”; 26. SADOVEANU: „arată adâncimea orizontalului dizolvat în depărtare” – VOICULESCU: „arată adâncimea verticalului stratificat”; 27. SADOVEANU: „poezia prozei sale se aşterne peste lume aşa cum este” – VOICULESCU: „poezia prozei sale urcă asemenea unui abur de răvăşire prin cuget a lumii”; 

495. Am citit, am reţinut: Martin Schulz: „În Uniunea Europeană, succesele se naţionalizează, iar eşecurile se europenizează”; Nikolai Berdiaev: „Eul aspiră să fie auzit, să fie privit…nu într-o oglindă, ci într-un alt eu, într-un tu, printr-un act de comuniune”; Ortega Y Gasset: „În actul de a iubi părăsim liniştea şi repausul din lăuntrul nostru şi emigrăm virtualmente către obiect. Iar această stare perpetuă de emigrare însemnă a iubi”; George Herbert: „Orice drum îşi dublează lungimea pe vreme de iarnă”; Marguerite Yourcenar: „Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului”; William Blake: „În anotimpul însămânţării învăţăm, în cel al recoltei oferim lecţii, iar în cel al iernii ne bucurăm”; Andrei Pleşu: „Când derapajul devine experienţă cotidiană şi acoperă teritorii tot mai largi ale spaţiului public şi instituţional, conştiinţa gravităţii lui se adumbreşte”; Camelia Răileanu: „Suntem în continuare un popor ce venerează porcul. Cred că nu întâmplător Noica a născocit apoziţia „fratele meu, porcul”; o butadă a tranziţiei: „Munţii noştri aur poartă / Şi reforma zace moartă”; Dimitrie Stelaru: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată fericirea. N-am cunoscut lumina, ci doar luminiţa”; Jorge Luis Borges: „Tangoul este un gând trist care dansează”; 

496. Ionuţ Iamandi, în „Dilema veche” nr. 782 din 2019, face o prezentare a cărţii lui Alexandr Zinoviev, „Homo Sovieticus”: „Există în „Homo Sovieticus” parabola cuplului tânăr şi fericit care locuia cu bătrâna lor bunică. La un moment dat, tinerii au constatat că din cauza bunicii, care se încăpăţânează să trăiască, nu prea aveau cum să se dezvolte în apartamentul limitat. Cuplul a conceput atunci un plan de înfometare a colocatarului devenit indezirabil. Planul însă a eşuat. Clănţănind din ultimii dinţi rămaşi, bunica umbla după mâncare prin casă şi, în pofida „tratamentului”, părea chiar mai vioaie şi mai sănătoasă. Abia când un „înţelept” le-a spus s-o îndoape, bunica a murit. În logica binară a lui Zinoviev, Rusia, chiar şi cea sovietică, e tocmai această bunică, ce supravieţuieşte cu puţin. O omoară numai abundenţa occidentală, care-i perverteşte traiul simplu organic. Dar şi în acest scenariu, problema e că unii o ţin minte pe bunică de când era mai tânără şi mai expansivă”; 

497. Simona Preda, în „Ramuri” nr.1 din 2019, scrie despre cartea lui Jorge Luis Borges, „Tangoul. Patru conferinţe” (traducere din limba spaniolă de Andrei Ionescu, Iaşi, Editura „Polirom”, 2018). Merită reţinute câteva referiri care privesc acest dans excepţional: 1. „Tangoul este legat indisolubil de Buenos Aires şi de trei personaje: cuţitarul, junele de familie bună şi femeia uşoară, iar anul apariţiei sale ca dans clandestin a fost 1880”; 2. „Tangoul s-a născut în cartierele mărginaşe, în casele de pierzanie de acolo şi iniţial a fost respins de către societate şi considerat un dans vulgar”; 3. „Să ne gândim că lumea ştie puţine lucruri despre această ţară, în afară de două cuvinte. Aceste cuvinte se referă la un om şi la o muzică. Muzica este tangoul, iar omul este gauchoul”; 4. „Anii de apogeu ai tangoului sunt 1910 – 1914”; 5. „primul război mondial va îneca tangoul, dar nu îl va suprima”; 6. „Tangoul ne dă tuturor un trecut imaginar, că ascultând tangoul simţim cu toţii cum, în chip magic, am murit în colţul străzii într-o încăierare”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus