GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (107)

[cuvinte cheie: „Dilema veche” nr. 777 din 2019, Marius Chivu, Emil Brumaru, „am citit, am reţinut”, Paula Popoiu despre sat, Carl Gustav Jung despre răul din lume, Bertolt Brecht despre oamenii care înţeleg totul, Lev Tolstoi despre iubire, Orhan Pamuk despre singurătatea sa, Constantin Brâncuşi despre călătoria spre Dumnezeu, Ioana Em. Petrescu despre Eminescu şi Nietzsche, Harold Bloom definind poemul, „Controverse eminesciene” (Ed. „Viitorul românesc”, 2000), Theodor Codreanu despre demitizare ca o SIDA spirituală, Horia Corcheş enunţând cinci urgenţe spre rezolvare în învăţământul românesc”, “Ziarul Lumina” din 18 ianuarie 2019, Paula Popoiu despre satul de ieri şi satul de azi, “România literară” nr. 50 din 2004, Ioana Pârvulescu explicând “Divina Comedie”]:

 

 

467. Marius Chivu, în „Dilema veche” nr. 777 din 2019, publică o scurtă convorbire pe care a avut-o, pe 6 octombrie 2018, cu Emil Brumaru. Reţinem: 1. „Aventurile lui Tom Sawyer” încă o am într-o ediţie foarte frumoasă. Îmi place şi acum dragostea dintre acei doi copii care nu ştiau ce-nseamnă dragostea”; 2. „Când l-am citit prima dată pe Eminescu mi-au dat lacrimile, acum îl citesc rece”; 3. „Eu sunt înconjurat de cărţi şi în pat, seara dau cărţile la o parte ca să pot dormi”; 4. „Ce carte aş lua pe-o insulă? Aş lua un autor. Opera completă a lui Shakespeare. Plus că aş avea şi notiţele mele de pe margine”; 5. „Când a murit, Cehov a cerut un pahar de şampanie”; 6. „Eu am fost de multe ori îndrăgostit, asta mi-a şi ţinut scrisul în viaţă”; 7. „Dovlecii îmi plac foarte mult, concentrează lumina, sunt noduli de lumină. Îmi place şi cuvântul: dovleac”;

 

 

468. Am citit, am reţinut: Paula Popoiu: „Satul este cheia înţelegerii noastre”; Carl Gustav Jung: „Răul există în lume din cauză că oamenii nu sunt în stare să-şi spună poveştile”; Bertolt Brecht: „Oamenii care înţeleg totul nu au nici o poveste de spus”; Lev Tolstoi: „Nu frumuseţea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea”; Orhan Pamuk: „Motivul principal al singurătăţii mele este că nici măcar nu ştiu din ce poveste fac parte. Urma să fac parte dintr-o poveste, dar am căzut din ea ca o frunză.”; Constantin Brâncuşi: „Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important”; Ioana Em. Petrescu: „În perioada când Eminescu publica „Epigonii”, Nietzsche începea să scrie o operă care avea să facă epocă în istoria filozofiei europene”; Harold Bloom: „Un poem este melancolia poetului faţă de propria lipsă de întâietate”;

 

 

469. Theodor Codreanu, în „Controverse eminesciene” (Ed. „Viitorul românesc”, 2000), despre demitizare: „Echivalez demitizarea cu năruirea sistemului imunitar al organismului biologic, cunoscută sub numele de SIDA. Şi merg chiar mai departe şi nu mă mir că România deţine recordul la îmbolnăvirea copiilor cu SIDA, în Europa. SIDA biologică are corespondenţe trainice cu SIDA spirituală, care e demitizarea. Ucide păstorul şi se va împrăştia turma. Eminescu o ştia prea bine, el care a întemeiat ontologia arheului şi doctrina naţională modernă”;

 

470. Horia Corcheş, în „Dilema veche” nr. 777 din 2019, într-un articol despre învăţământul românesc în 2019, enunţă cinci urgenţe spre rezolvare:

1. „problema manualelor şcolare”;

2. “problema examenelor naţionale”;

3. “problema lecturii în rândul elevilor”;

4. “programele şcolare pentru liceu”;

5. “o dezbatere naţională despre posibilitatea modificării şi diversificării profilurilor şi filierelor şcolare”;

 

471. Paula Popoiu, în “Ziarul Lumina” din 18 ianuarie 2019, face o comparative între satul de ieri şi satul de azi. Reţinem: 1. “satul de azi s-a schimbat şi ca structură şi ca mentalitate, mai ales cele din sud”; 2. “satele de munte şi din nord sunt mai păstrătoare de tradiţii”; 3. “apar noi arhitecturi (clădiri mari, nefireşti, neîncadrate în mediu)”; 4. “se manifestă dorinţa de a imita Occidentul (în arhitectură, îmbrăcăminte, modul de trai, modul de a gândi);

 

472. Ioana Pârvulescu, în “România literară” nr. 50 din 2004, explică astfel “Divina Comedie”: 1. “ghidul călătoriei lui Dante prin Infern şi Purgatoriu este Vergiliu”; 2. “Vergiliu nu-l poate conduce mai departe, astfel că în Paradis, îi cedează locul şi rolul Beatricei”; 3. “aşadar, drumul către Empireu şi către Dumnezeu este făcut de Dante ochi în ochi cu iubirea vieţii lui, altfel spus, drumul către Dumnezeu e iubire”; 4. “ochii Beatricei sunt cei care-l conduc şi-l ţin pe Dante în Paradis”; 5. “metafora ochilor aici e aceea că îl ajută pe Dante să aibă revelaţia, să-şi deschidă privirea interioară”;

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus