GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (105)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (105)

[cuvinte cheie: „Dilema veche” nr. 775-776 din 2018, Teodor Baconschi despre dialog în România, România ca un ospiciu labirintic, „am citit, am reţinut”, Nicolae Breban despre viaţă, legea cauzei şi a efectului după Sota Rustaveli, Cătălin Davidescu despre cum îşi construiesc artiştii lumea, Oscar Wilde despre picturile lui Turner, Roger Scruton despre estetic şi religios, Charles Baudelaire explicând revoluţia franceză, Charles Baudelaire despre bolnavi, Dostoievski despre nefericire, Dan Puric despre valoarea lumânării, Carlos Ruiz Zafon despre artişti şi despre frumuseţe, Lidia Stăniloaie despre alegerile omului, România literară” nr. 3 din 2010, Barbu Cioculescu despre Alexandru George ca profesor, „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, „O catedrală cât 100 de ani de istorie”, Petrişor Gabriel Peiu despre demolarea bisericilor şi mănăstirilor din Bucureşti]:

 

 

457. Teodor Baconschi, în „Dilema veche” nr. 775-776 din 2018, despre dialog în România de azi: „Unde mai are loc un adevărat dialog în România „Centenarului”? Cei chemaţi de Constituţie să îl organizeze dorm sau contribuie cu toate puterile la adâncirea faliilor colective tot mai vertiginoase. Orice tabără ai izola din acest ansamblu heteroclit, nu vei găsi în agenda ei decât radicalism surd şi orb. Etichetări sumare, la grămadă. Stigmatizări în grup. Respingerea oricărui „compromis” (de parcă democraţia ar putea funcţiona, chiar şi o lună, fără negocieri continue). Înstrăinat în propria ţară, însingurat într-un cerc restrâns de prieteni, observ tristul spectacol al acestor inflamări exclusive ca şi cum ai privi, de pe mal, incendiul de la bordul unei navis stultifera. Fiecare are dreptate împotriva tuturor. Admiraţia e răstălmăcită ca pupincurim. Nu apucăm să recunoaştem vreun model, pentru că-i cerem perfecţiunea clar interzisă muritorilor. Înţelepciunea poporană susţine că, dacă vrea să „piardă” pe cineva, Dumnezeu îi ia aceluia „minţile”. S-ar spune că ne-am instalat, durabil, într-o asemenea situaţie. Un ospiciu labirintic”;

 

458. Am citit, am reţinut: Nicolae Breban: „Viaţa e un fenomen de o complexitate inextricabilă şi profund, adânc derutantă”; legea cauzei şi a efectului: „Tot ce ai dăruit îţi aparţine”(Sota Rustaveli); Cătălin Davidescu: „Pornind de la proporţia de aur, sau de la studierea dezagregării formelor de către lumină, artiştii încep să-şi construiască lumea prin raportări explicite la ştiinţă, geometrie şi fizică, în mod special”; Oscar Wilde: „Abia picturile lui Turner m-au făcut să văd ceaţa deasupra Tamisei”; Roger Scruton: „Esteticul a început să înlocuiască religiosul ca principal filon al educaţiei”; Charles Baudelaire: „Există în orice schimbare ceva infam şi plăcut totodată, ceva înrudit cu infidelitatea şi cu mutatul. E destul pentru a explica revoluţia franceză”; Charles Baudelaire: „Fiecare bolnav e stăpânit de râvna de a-şi schimba patul”; Dostoievski: „Suntem nefericiţi pentru că nu ne dăm seama că suntem fericiţi”; Dan Puric: „Lumânarea e mai valoroasă decât soarele fiindcă luminează şi pe întuneric”; Carlos Ruiz Zafon: „Artiştii trăiesc ori în viitor, ori în trecut, niciodată în prezent”; Carlos Ruiz Zafon: „Frumuseţea e ca zefirul ce luptă cu vântul realităţii”; Lidia Stăniloaie: „Omul are libertatea de a alege între bine şi rău, între a asculta cântarea îngerilor şi porunca lui Irod”;

 

459. Cum îl vede Barbu Cioculescu, în „România literară” nr. 3 din 2010, pe profesorul său, romancierul Alexandru George: 1. „cunoaşte ceea ce omul de pe stradă ignoră sau a uitat”; 2. „îşi distribuie cunoştinţele pe lecţii, pe programe”; 3. „împărtăşeşte învăţăceilor noţiuni de natură să-i deschidă acestuia mintea şi, fireşte, să-l informeze”; 4. „simte plăcerea să-l farmece pe discipol”; 5. „îşi uluieşte învăţăcelul prin neaşteptate jerbe informaţionale, mai adesea de natură să modifice opinia curentă în chestiune, vicioasă în puncte ascunse”; 6. „dă la iveală informaţii cu generozitate, dar şi ca un magician”; 7. „el este, întâi de toate, un maestru al comunicării”; 8. „produce soluţia cu dezinvoltura unor vechi exerciţii”; 9. „se află în posesia tonului adecvat”; 10. „vorbirea, intervorbirea şi dialogul, stau la bază”;

 

460. Petrişor Gabriel Peiu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, scrie studiul „O catedrală cât 100 de ani de istorie”. Reţinem: „Deşi regimul Ceauşescu a dărâmat 20 de biserici şi mănăstiri şi a mutat 11 „ascunzându-le” după blocuri, demolarea lăcaşelor de cult a început cu 100 de ani înainte de Ceauşescu: pe Calea Victoriei, de exemplu, au fost dărâmate trei mănăstiri în secolul al XIX-lea: una era Biserica Măgureanu, în faţa Liceului „Sf. Sava”; a doua era Sf. Ion (unde se află acum palatul CEC); a treia, Biserica Sărindar, pe locul actualului Cerc Militar. Plus mănăstirea Stelea, construită în anul 1580 şi dărâmată în 1850. Caimatei (a lăutarilor), construită între anii 1730 şi 1732 şi demolată în 1891 pentru realizarea Bulevardului Carol, mănăstirea Domniţa Bălaşa, aflată pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), construită în 1744 cu trei nave, arsă în 1838, reparată în 1842 şi demolată în 1871. Ateneul Român a fost înălţat pe locul unde a fost demolată o biserică, iar Palatul Băncii Naţionale, de asemenea. Micul Paris s-a construit pe ruinele a zeci de biserici şi mănăstiri, iar oraşul de blocuri şi palate s-a făcut prin amputarea oraşului spiritual”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus