GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (104)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (104)

[cuvinte cheie: citate reţinute din „Tribuna învăţământului” din 2018, Gigel Paraschiv despre profesor, Florin Antonescu despre educaţie, Adrian Costache despre educaţia comportamentală, Albert Camus despre teamă, Ioana Pârvulescu despre politeţe, Joseph Addison despre omul fără educaţie, Dumitru Apostolache despre educatori, „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, Bogdan Creţu despre supraevaluări în literatura actuală, „Dilema veche” nr. 768 din 2018, Sever Voinescu despre lectura furioasă şi despre cum citesc românii ]:


453. Citate reţinute din „Tribuna învăţământului” din 2018: Gigel Paraschiv: „Ceea ce scrie un profesor pe tabla vieţii nu poate fi niciodată şters”;   Florin Antonescu: „Astăzi, în şcoala noastră se face multă educaţie pentru abstracţiuni şi puţină educaţie pentru viaţă”; Adrian Costache: „O cauză fundamentală a stării precare de educaţie civică în şcoala românească de azi o constituie abdicarea profesorilor de la efortul continuu şi temeinic în a face educaţie comportamentală”; Albert Camus: „Nimic nu este mai detestabil decât respectul bazat pe teamă”; Ioana Pârvulescu: „Politeţea rămâne totuşi azi, ca şi ieri, singura formă controlabilă şi educabilă a empatiei, a înţelegerii celuilalt”; Joseph Addison: „Fără educaţie, ce este omul? Un splendid sclav, un sălbatic al raţiunii”; Dumitru Apostolache: „Dascălul este fiinţa nevoită să progreseze mereu, să-şi menţină trează curiozitatea spirituală, să fie foarte atent la demersul educativ pe care-l practică”; La Rochefoucauld: „Puţini oameni ştiu să fie bătrâni!”;

 

454. Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, face o analiză sub titlul „Subevaluări, supraevaluări în literatura actuală”. Reţinem, de data aceasta, opiniile despre supraevaluări: 1. „Mircea Horia Simionescu mi se pare mult supraevaluat faţă de autorii cu expunere mai mare înainte de 1990, precum Marin Preda, Nicolae Breban sau Ştefan Bănulescu”; 2. „Radu Cosaşu mi se pare, de asemenea, supraevaluat sau bucurându-se de un prestigiu disproporţionat faţă de anvergura operei”; 3. „Mircea Ivănescu (un poet excelent, nu neg asta) mi se pare supra-expus, comparat cu un Nichita Stănescu, de pildă, subevaluat”;4. „Cei mai supralicitaţi autori de azi mi se par cei mai cunoscuţi, cei mai mediatizaţi, „idolii forului”: Patapievici, Liiceanu, autori de eseuri drăguţe, de jurnale, autobiografii patetice, de bună calitate, de texte combative, polemice, de hagiografii adesea chiar splendide. Dar mie unuia mi-e greu să aleg câte două cărţi ale fiecăruia faţă de care să am certitudinea că rămân”; 5. „Cel mai notoriu este cel al ridicării în rang a unui scriitor meritoriu, adesea mediocru, alteori bun, precum Gabriel Chifu”; 6. „Radu Paraschivescu mi se pare, de pildă, amabil supraevaluat. Ca şi Ioana Pârvulescu”; 7. „Am să dau, cu toate riscurile, un exemplu: Mihai Şora. Am toată admiraţia pentru destinul lui norocos, pentru modul lui simpatic şi înţelept de a-şi purta senectutea, pentru angajamentul lui civic. Numai că mi se pare că s-a creat în jurul lui o imagine cu mult peste ce găsim în cărţile lui”;

 

455. Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 768 din 2018, scrie despre „lectura furioasă”. Este un eseu care iese din tiparele cunoscute când este vorba de clasificarea cititorilor. Un prim tip de cititor este cel care citeşte greşit un autor („pe româneşte: tu spui una, cititorul pricepe cu totul altceva”). Un al doilea tip este cititorul care percepe într-o grilă personală autorul („cititorul este obsedat de ale lui”; percepe radical altceva decât ce a vrut autorul; se întâmplă ca cititorul să nu fie pregătit pentru întâlnirea cu textul, pe care îl ratează cu totul”; poate că cititorul nu este suficient de cultivat, poate că sensibilitatea lui are alte coordonate”). Un al treilea tip, foarte prezent în ultimul timp din perspectiva lui Sever Voinescu, este adeptul lecturii furioase („infinit mai periculos decât „inocenta” nepotrivire dintre autor şi cititor”; „se încadrează în categoria marilor patologii ale României de azi pentru că sufocă pur şi simplu mintea omenească, punând într-o permanentă isterie (isteria este reacţia oricărei minţi în asfixie); simptomatologic e aşa: citeşti un text şi pricepi de acolo ce vrei”; „fenomenul lecturii furioase este, cred, o consecinţă a atrofierii lecturii în general”);

 

456. Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 768 din 2018, despre cum citesc românii: „Se ştie, românii citesc puţin. Studii de toate felurile converg convingător: piaţa de carte şi piaţa de media culturală a României este cea mai mică din Europa în termeni absoluţi. Adică om fi noi a şaptea naţiune din Europa ca populaţie, dar în materie de lectură suntem ultimii. În cifre absolute, ţări cu populaţii mult mai mici decât a României citesc mai mult. Or, dacă lectura a devenit un asemenea rar obicei, atunci lectura intransigentă şi obtuză se impune. Cu cât citeşti mai puţin, cu atât citeşti mai înverşunat şi cu atât beneficiile excepţionale ale cititului se sting”;

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus