GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (103)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (103)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Adrian Alui Gheorghe despre poet, povestitor şi sculptorul în lemn, Ion Mircea despre sânge, tăcere şi femeie, Ioana Pârvulescu despre rara folosire a zicerilor celebre, Irvin D. Yalom despre moarte, Ioana Pârvulescu despre păcătoşi, Ion Aurel Pop despre avatarul poeziei „Doină”, Emil Cioran despre mituri, Hans Blumenberg despre sfârşitul mitului, Claude Levi-Strauss despre om şi mit, „Ramuri” nr. 12 din 2018, „Trădarea rimelor”, Tudor Cătineanu, Stefan Vlăduţescu antigeometrizând, „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, Bogdan Creţu despre subevaluare în literatura română, „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2018, Adian Alui Gheorghe despre poezie şi artă]:

 

 

449. Am citit, am reţinut: Adrian Alui Gheorghe: „Poetul scrie despre / cât de mult ar vrea să / vadă culoarea sufletului, să picteze cu vorbe”; Adrian Alui Gheorghe: „Povestitorul descrie / muzica peisajului / îmbătat de culori”; Adrian Alui Gheorghe: „Sculptorul în lemn / nu vrea să spună ce ştie lemnul / ci altceva, / eventual ce spune norul”; Ion Mircea: „Dacă am vedea cu sângele, invizibilul ar fi lucrul cel mai colorat din univers”; Ion Mircea: „Tăcerea vorbeşte; cel care tace spune în felul acesta că tace”; Ion Mircea: „Femeia mea e jumătate ploaie şi jumătate femeie care plânge în ploaie”; Ioana Pârvulescu: „Aţi observat cât de rar se mai folosesc ziceri celebre în latină? Înainte, chiar şi cei mai inculţi oameni foloseau uzual câte un „Festina lente”, „Per pedes apostolorum” şi câte altele. Ziarele interbelice din toate ţările (europene) erau pline de maxime latine. Azi, practic, au dispărut”; Irvin D. Yalom: „Privesc moartea ca pe un tunet îndepărtat în timpul picnicului numit viaţă”; Irvin D. Yalom: „Dar cred că o confruntare autentică a morţii poate schimba felul în care trăim: ne ajută să normalizăm ceea ce este normal şi ne încurajează fără a aduna regrete”; Ioana Pârvulescu: „Se ştie că marii păcătoşi pot deveni marii aleşi, pentru că ei cunosc totul până la capăt, ambele laturi extreme ale omenescului”; Ion Aurel Pop: „Ceea ce este mai mult decât paradoxal este avatarul poeziei „Doină”, care a fost interzisă de comunişti, cu argumente asemănătoare celor de-acum. Acum, fireşte, nu este oprită de vreo cenzură poezia, dar este criticată din motive asemănătoare celor invocate de ideologii comunişti”; Emil Cioran: „Când miturile redevin concepte, aceasta este decadenţa”; Hans Blumenberg: „Nu există nici un sfârşit al mitului, deşi există mereu actul estetic autoritar aol încheierii mitului”; Claude Levi-Strauss: „Nu cum gândesc oamenii în mituri, ci cum miturile gândesc în oameni, fără ştiinţa lor”;

 

450. Ştefan Vlăduţescu, în „Ramuri” nr. 12 din 2018, scrie despre poezia lui Tudor Cătineanu (volumul „Trădarea rimelor”). Îmi place cum descifrează eul discursiv al poetului pornind dinspre antigeometrie: „Şapte sunt cercurile delimitate poetic în cele şapte capitole ale volumului: 1. „Albastrul metafizic” alcătuieşte „cercul egret”; 2. „Ecourile şi reverberaţiile” sunt cercuri tangente şi secante”; 3. „El şi ea” reprezintă „cercuri înstrăinate”; 4. „Noi, amândoi” formează „cercurile consonante”; 5. „Întemeierile” constituie „geneza cercurilor”; 6. „Dealul şi valea” fac împreună „cercul mioritic”; 7. Finalmente, un „corolar” se arată a fi „cercul fără circumferinţă”;

 

451. Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, face o analiză sub titlul „Subevaluări, supraevaluări în literatura actuală”. Reţinem opiniile despre subevaluări: 1. „Subevaluată mi se pare literatura în general, cu un impact firav în societate, suferind de pe urma unui deficit uriaş de atenţie şi, în special, mult subevaluată mi se pare literatura română”; 2. „A dispărut din peisajul nostru cultural scriitorul profesionist. Adică acel care reuşeşte să trăiască din scris”; 3. „Mult subevaluaţi mi se par azi clasicii. Izgoniţi din manuale, înlocuiţi în programele şcolare sau în subiectele de la bacalaureat cu diferiţi contemporan9i cu opera în „progress”, ei par a fi ieşit din actualitate”; 4. „Nichita Stănescu, de pildă, subevaluat. (…)Poezia lui Nichita Stănescu, în schimb, consumă toate experimentele pe care le deschide, stoarce de semnificaţie toate formulele pe care le încearcă de aceea e neimitabilă. Orice poet care nu reuşeşte să se sustragă influenţei sal3e cade automat sub epigonism. Nichita Stănescu a închis un drum în poezia română”; 5. „În cazul lui Mircea Cărtărescu, lucrurile sunt diferite: el este şi cel mai subevaluat scriitor contemporan (mulţi îi neagă pătimaş totul!; ştiu scriitori, nu răi, care realmente îl urăsc!); 6. „De o receptare incorectă, umbrită de ieşirile sale intempestive, are parte un uriaş romancier cum e Nicolae Breban, pe lângă care tot felul de autori bine plasaţi, cu o carte-două, nici alea cine ştie ce, par somităţi”; 7. „Mult subevaluată mi se pare Mariana Codruţ, o scriitoare la cel mai bun nivel în generaţia ei şi nu numai”; 8. „Subevaluaţi mi se par unii dintre prozatorii cei mai buni din ultimele decenii: Bogdan Popescu, Răzvan Rădulescu, O. Nimigean, Cristian Fulaş”;

 

452. Adrian Alui Gheorghe, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2018: 1. „poetul nu vrea să îngâne / ce vor să spună cuvintele, / din guşiţele lor ar vrea să scoată / un cântec al mărului putrezind”; 2. „arta pare să fie, / în ultimă instanţă, recunoaşterea faptului / că am greşit lumile”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus