FILE DE DICŢIONAR de LUCIAN MANOLE – MIRCEA JUNCĂNARU (poet, realizator de reviste, boem)

FILE DE DICŢIONAR de LUCIAN MANOLE – MIRCEA JUNCĂNARU (poet, realizator de reviste, boem)

Mircea Juncănaru s-a născut la 3 martie 1943 în localitatea Ştiubieni (jud. Botoşani). Părinţii Maria şi Constantin Juncănaru au fost agricultori. A murit pe data de 22 aprilie 1996, la doar 53 de ani.

 

STUDII din ([1] şi [5]):

1950 – 1957: Şcoala Gimnazială din Ştiubieni;

1957 – 1961: Liceul Teoretic din Săveni (jud. Botoşani);

1965 – 1967: Şcoala de învăţători din Botoşani;

1973 – 1977: Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi;

1977: Susţine licenţa în filologie;

 

INFORMAŢII MAI IMPORTANTE (din [1], [3], [5], [6], [7] şi [8]):

1961 – 1965: Profesor suplinitor la diferite şcoli din zona Săveni;

1967 – 1972: Învăţător la diferite şcoli din Botoşani;

1979 – 1996: Profesor titular de limba şi literatura română la Vorona (jud. Botoşani);

1967: Debut cu poezie în culegerea „Peisaj sucevean”;

1979 – 1981: Editează la Vorona seria veche a revistei „Freamăt de codru”, numită „Freamătul codrului”. Fiind unică pentru peisajul rural, în anul 1980 a fost înregistrată la Centrul de Informare ONU pentru România

1983: Împreună cu Al. D. Funduianu, au fost incluşi cu câte o poezie de inspiraţie folclorică în scenariul lui Alecu Ivan Ghilia, intitulat „La Vorona, acolo unde se nasc Sărbătorile”, un documentar de 45 de minute pentru TVR, având ca regizor pe Ion Filip;

1990: Tot la Vorona pune bazele seriei noi a revistei „Freamăt de codru” din care, din păcate, nu apar decât două numere. Colegiul de redacţie era alcătuit din: Mircea Juncănaru (director), Iuliu Buhociu (director adjunct), Veronica Juncănaru (secretar responsabil de redacţie), Al. D. Funduianu (compartiment învăţământ), Rodica Sârbu (ştiinţe), Paul Şadurschi (muzee), Gheorghe Viziteu (religie), Aurel Ştefan (folclor), D. G. Săndulache-Dârjan (social-juridic), Ionel Bejenaru (divertis) şi Alexandru Ianovici (prezentarea grafică). Reţinem din platforma – program a revistei: promovarea şi popularizarea valorilor autentice, organizarea de acţiuni cultural-artistice, renaşterea credinţei, reînălţarea culturii pe treptele demnităţii reale, cultivarea spiritului şi iniţiativei personale,punerea în valoare a literaturii populare, popularizarea vieţii şi operei oamenilor de seamă ai neamului românesc, informarea publicului, realizarea de relaţii cultural-artistice cu alte publicaţii. Pe lângă membrii redacţiei, în primul număr mai publică: N. Chiaptanaru, Aurelian Gulea, Dorin Baciu, Aurelian Antal, Corneliu Vasiliu şi alţii.

A publicat poezie în „Cronica”, „Îndrumătorul cultural”, „Actualitatea botoşăneană”, „Caiete botoşănene”, „Clopotul”, „Zori noi”, „Dialog”, „Freamăt de codru” sau „Gazeta de Botoşani”. Paul Ungureanu, care îl cunoştea foarte bine, spune că în momentele libere, de pură melancolie, îi plăcea să cânte la vioară. Într-un astfel de moment i-a dedicat şi câteva versuri: „Cu bărbuţa lui cea rară / Ca desprins dintr-o legendă / Intră Mircea c-o vioară / Şi-n pădurea ruginită / Trece zvon pe-aripi de vânt / Cum că omul cu vioara / E legat de-acest pământ.”.

 

 

OPERA din ([1], [5] şi [7]):

1. Pe altarul dorului” (500 de poezii, rămas în manuscris)

 

REFERINŢE (selectiv):

1. AL. D. FUNDUIANU în [3]: „M-a impresionat, am fost cucerit de spontaneitatea vorbelor (de duh!), ideilor şi proiectelor (mai mult sau mai puţin fanteziste) pe care mi le înşira, dar mai ales de o publicaţie şcolară, de o rară ţinută, pe care mi-a oferit-o, invitându-mă să mă alătur celor care îi dau viaţă. (…) Dincolo de boema de care pomeneam mai sus, la revistă am remarcat o cu totul altă „faţetă” a lui Mircea. Un om implicat, migălos, meticulos, extrem de responsabil, documentat şi tenace. Ca poet, Mircea Juncănaru era la fel de neprevăzut, scânteietor, greu de „ţinut în frâu” (tipare). Din păcate, prea repede, intens arzând, destinul lui s-a frânt precum…oceanul de proiecte şi promisiuni”;

 

2. PAUL UNGUREANU în [1]: “Mircea Juncănaru avea o ironie aparte şi o bărbuţă, ce în regimul trecut îi dădea un aer de nonconformist, iar pentru un profesor nu era o notă bună. De altfel, toţi cei care aveau barbă sau părul lung erau consideraţi ca ieşiţi din tiparele omului obişnuit. (…) Nu i-a plăcut publicitatea, n-a făcut valuri în jurul său în ceea ce priveşte creaţiile sale poetice. (…) Într-o zi m-a invitat la el acasă şi mi-a arătat vreo 500 de pagini cu poezii. A fost printre puţinii poeţi locali de valoare din perioada anilor 70 – 80, căruia nu i-a plăcut să facă parte dintr-un cenaclu literar, ori să se afişeze ostentativ cu opera sa. Cu toate că avea sute de poezii în manuscris, numai omică parte le-a publicat în presa centrală şi locală”;

 

3. AL. D. FUNDUIANU în [2]: „Pe Mircea l-am cunoscut într-un context deosebit, prin 1983, cred. Ambii am fost cuprinşi într-un scenariu al lui Alecu Ivan Ghilia, intitulat „La Vorona, acolo unde se nasc Sărbătorile”. Este vorba despre un documentar de 45 de minute, realizat de renumitul folclorist, dr. Ion Filip pentru TVR. Ca orice om de spirit şi Mircea Juncănaru a iubit viaţa, profesia, jurnalismul, poezia şi…paharul. Păcat că „s-a zidit în lumină” atât de repede.”;

4. GEORGICĂ MANOLE din [4]: „Pe Mircea Juncănaru l-am asemuit unei solemnităţi materiale. Era întruchiparea perfectă a unui model pentru o statuie a solemnităţii. Prima mea întâlnire cu el a fost, dacă nu greşesc, în 1977, la o şedinţă a „Salonului literar Darabani”, patronat de Lucian Valea. Şi eu, şi el, şi Al. D. Funduianu… nu am zis nimic atunci. Am ascultat doar. Apoi la „Actualitatea botoşăneană” în care publica, din când în când, poezie. Din cele peste 500 de poezii scrise i-am citit cam 30-35. Zvâcneau din ele, sub forma unor întrebări subînţelese, elemente ale stării interioare: „Luaţi-mi stelele ochilor /În locul lor / Cerul va fi / Mai bogat. // Aruncaţi-mi mâinile şi picioarele / În pulberea drumului / În locul lor voi / Îmi veţi duce păcatele. // Daţi stârvul meu muritor /Primului corb / În locul lui, pădurile / Vor fi mai tinere. // Luaţi-mi sufletul / Zidit în lumină / În locul lui, soarele / Se va stinge mâhnit:” („Nu-mi luaţi”). Mircea Juncănaru s-a vrut şi un vector al aducerii trecutului şi tradiţiei cât mai în faţă. Revista pe care şi-a dorit-o cât mai viabilă ar fi fost un vas comunicant între trecut şi actualitatea timpului său. Nu întâmplător, versurile lui au fost folosite ca moto-uri (vezi şcoala din Corni, sau Asociaţia „Acasă” din Zaragoza): „Moştenim din bătrâni atâtea comori / Şi-i păcat să le pierdem sub zare. / Căci eterne-s acestea prin ani trecători / Cum eternă-i prin valuri o mare. / Şi dacă-am şti să le ducem către alţii / nealterate, aşa cum sunt ele, / Ne-ar păzi mai cu grijă Carpaţii / În drumu-ne lung către stele.”;

 

 

 

BIBLIOGRAFIE:

[1] PAUL UNGUREANU, Un poet uitat pe nedrept în noaptea infinită (“Jurnalul literar”, august 2006);

[2] PAUL UNGUREANU, “Al. D. Funduianu – un om şi un poet discret, plin de candoare” (interviu, “Luceafărul BT”, nr. 12 din 2009);

[3] AL. D. FUNDUIANU, (facebook, 29 martie 2020);

[4] GEORGICĂ MANOLE, (facebook, 20 ianuarie 2020);

[5] VERONICA BELECA, (arhiva personală)

[6]         -       “Freamăt de codru” (revistă independentă de cultură enciclopedică, nr. 1 şi 2 din 1990);

[7] GELLU DORIAN, „În amintirea poeţilor – pomelnic” („ŞtiriBotoşani” din 21 martie 2019);

[8] MARIAN PETCU, “Istoria jurnalismului din România în date” (enciclopedie cronologică, “Polirom”, 2012).

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus