FILE DE DICŢIONAR  de LUCIAN MANOLE

FILE DE DICŢIONAR de LUCIAN MANOLE

ILIE D. AVÂRVĂRI

(profesor, monografist)

 

Ilie D. Avârvări s-a născut la 11 iulie 1939, în Borolea (com. Hăneşti, pe atunci judeţul Dorohoi), în familia de răzeşi Elena şi Dumitru Avârvări.

Studii:

1946 – 1950: Şcoala Elementară de 4 ani Borolea;

1950 – 1951: Şcoala Elementară de 7 ani Hăneşti (clasa a V-a);

1951 –1952: Şcoala Elementară de 7 ani Săveni (clasa a VI-a; în anul şcolar următor i se interzice să urmeze clasa a VII-a, fiind găsit pe o listă cu fii de chiaburi);

1952 – 1953: Şcoala Elementară de 7 ani Hăneşti (clasa a VII-a; este scos de pe lista cu fii de chiaburi);

1953 – 1954: Şcoala Pedagogică de Băieţi „Alexandru Vlahuţă” din Şendriceni (anul I; din anul şcolar viitor, Şcoala se va muta la Dorohoi);

1954 – 1957: Şcoala Pedagogică din Dorohoi (devine învăţător);

1963 – 1966: Institutul Pedagogic din Iaşi, facultatea de Istorie – Geografie;

1967 – 1973: Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultate de Istorie – Filozofie, cursuri fără frecvenţă.

Înformaţii mai importante:

1957 – 1958: învăţător, Şcoala Elementară de 4 ani Zahoreni (com. Manoleasa);

1958 – 1960: Efectuează stagiul militar;

1960 – 1961: profesor şi director, Şcoala Elementară de 7 ani Borolea (com. Hăneşti);

1961 – 1965: instructor la Secţia Şcoli şi Pionieri din Săveni;

1965 – 1966: profesor la Şcoala Generală de 8 ani Vlăsineşti;

1966 – 1968: inspector pentru aşezăminte culturale şi secretar la Comitetul de Cultură Săveni şi, apoi, Botoşani;

1968 – 1976: profesor la Liceul Teoretic din Săveni;

1976 – 1983: profesor la Şcoala Generală din Săveni;

1983 – 2001: profesor la Liceul „Dr. Mihai Ciucă” din Săveni;

1987: prin ordin al M.E.I. i se acordă titlul de „Profesor evidenţiat”;

1998: i se acordă Gradaţia de merit în învăţământ

2001: iese la pensie;

2007: este declarat Cetăţean de Onoare al comunei Hăneşti, judeţul Botoşani.

Consacrarea editorială o obţine prin publicarea studiului „Activitatea în afară de clasă şi extraşcolară a cadrelor didactice săvenene”. Publică o serie de articole şi studii în ziare şi reviste precum: „Clopotul”, „Actualitatea botoşăneană”, „Curierul de Săveni”, „Gazeta de Săveni”, „Cântecul vârstelor”, „Trepte”, „Revista H”, „Luceafărul „(BT) etc. A condus, o foarte mare perioadă, Cercul pedagogic al profesorilor de istorie din Săveni.

Opera:

  1. „Borolea – sat vechi de răzeşi. Studiu monografic” (Editura „Agata”, Botoşani, 2007);
  2. „Borolea 1432 – 2007. Documente, acte şi alte înscrisuri” ( Editura „Agata”, Botoşani   2010);
  3. „Borolea şi vechi familii ale satului” (în colaborare cu Ema Avârvări, Editura „Ştef”, Iaşi, 2017);
  4. „Punţi peste timp. Săveni 1818 – 2008” (împreună cu Dumitru Pancu, Valentin Marţuneac şi Ema Avârvări, Editura „Axa”, Botoşani, 2008);
  5. „Săveni după 465 de ani. Studiu geografico-istoric” (Editura „Agata”, Botoşani, 2012);
  6. „Începuturile învăţământului primar în Plasa Başău (Başeu) a fostului judeţ Dorohoi. Primele şcoli” (în colaborare cu Ema Avârvări, Editura „Ştef”, Iaşi, 2015);
  7. „Săveni la 100 de ani de la Marea Unire” (în colaborare cu Ema Avârvări, Editura Ştef, Iaşi, 2018).

 

Referinţe (selectiv):

1. Prof. univ. dr. PETRU ZUGUN: „Găsim în monografia lor – de care marele sociolog

Dimitrie Gusti ar fi fost bucuros să o dea ca model pentru studii similare tematic, în expuneri despre: locul de pe Pământ al zonei, sol, climă, evoluţie demografică, gospodăria şi gospodărirea ei, istoria şi cultura ei, totul cu date statistice extrase prioritar din zeci de arhive locale şi rapoarte la cele integratoare şi la altele generale, bibliografia şi sutele de note de subsol fiind mărturii convingătoare ale bunei lor metode de lucru”(din prefaţa la „Borolea şi vechi familii ale satului”);

     2. Prof. univ. dr. IOAN CAPROŞU: „…un material documentar neobişnuit de bogat, dezvăluind cititorului neostoita sete de cunoaştere a autorului ei, profesorul Ilie D. Avârvări, şi dorinţa sinceră a acestuia de a înfăţişa mai ales cititorului localnic, cât mai mult şi cât mai multe din bogăţia extraordinară de informaţii adunată pe parcursul foarte lung şi anevoios al investigaţiilor întreprinse în tot felul de arhive – de la cea a şcolii locale, până la Arhiva Militară de la Piteşti – şi în tot atât de multe biblioteci – pentru parcurgerea unei bibliografii foarte variate, reclamate de chiar specificul istoric al subiectului: evoluţia unui vechi sat de răzeşi”(din prefaţa la „Borolea – sat vechi de răzeşi”);

     3. Prof. IONEL BEJENARU: „Ilie D. Avârvări a cercetat intens, nu glumă, animat de dragostea pământului natal, pentru oamenii locului, care au scris şi făcut istorie, din mijlocul cărora s-au ridicat personalităţi remarcabile ale ţării, încă un argument pentru viaţa spirituală care a pulsat aici, la Borolea, pentru rodnicia nu numai materială a locului” (din prefaţa la „Borolea 1432 – 2007. Documente, acte şi înscrisuri)”;

     4. Prof. univ. dr. CONSTANTIN CUCOŞ: „Cei doi autori actualizează, prin această întreprindere inteligentă şi laborioasă, un timp auroral din dezvoltarea culturală a unei regiuni şi, în fapt, a întregii Românii: perioada începuturilor, a temeiurilor care nu trebuie uitată niciodată. În vremuri precare sau destructurante, recursul la antecesori poate deveni o cale de întremare şi reformare a energiilor şi proiecţiilor. Dacă prezentul ne poate dezamăgi, ne uităm în trecut, dar nu cu regret sau mânie, ci pentru a adulmeca un viitor mai bun. (…) Îi felicităm pe Ilie Avârvări ţi Ema Avârvări pentru acest efort restitutiv, cu valoare deopotrivă istorică şi pedagogică…” (din prefaţa la „Începuturile învăţământului primar în Plasa Başău (Başeu) a fostului judeţ Dorohoi”);

       5. Pr. prof. IOAN CANCIUC: „O lucrare memorialistică de autor oferă cititorilor reflectarea unei epoci integral sau parţial în conştiinţa lui. Lucrarea de faţă prezintă reflectarea celei mai frumoase perioade din viaţa multora dintre voi, atunci când purtaţi uniforme de elevi, genţile cu cărţi şi caietele în mână, sau profesorii cu materiale didactice, programe şi planificări din care să satisfacă dorinţele de cunoaştere ale elevilor” (din prefaţa la „Punţi peste timp. Săveni 1818 – 2008”);

 

BIBLIOGRAFIE:

[1] GHEORGHE BURAC, „O carte ce merită (re)citită: „Borolea, sat vechi de răzeşi. Studiu monografic” („Luceafărul”(BT) din 11 martie 2010);

[2] MIHAI MATEI, „O carte remarcabilă” („Luceafărul” (BT) din 23 noiembrie 2010);

[3] ION ISTRATE, „Ilie Avârvări – magister ludi – de la strădania didactică la sobrietatea ştiinţifică” („Luceafărul” (BT) din 11 iulie 2011);

[4] OLIVIU IVANICIUC, „O întrebare…de ce o monografie a Săvenilor?” („Luceafărul” (BT) din 8 noiembrie 2012);

[5] GEORGICĂ MANOLE, „Ilie Avârvări sau despre singurătatea monografistului” („Luceafărul”(BT) din 9 ianuarie 2013);

[6] LUCIAN MANOLE, „O cercetare valoroasă a profesorilor Ema şi Ilie Avârvări a fost lansată la Săveni” („Luceafărul”(BT) din 10 octombrie 2015);

[7] GEORGICĂ MANOLE, „…în dialog cu Ilie Avârvări” („Actualitatea Botoşăneană” din 20 martie 2017);

[8] GEORGICĂ MANOLE, „O pertinentă tratare a dislocării din topos” („Actualitatea Botoşăneană” din 28 august 2017);

[9] GEORGICĂ MANOLE, “Un nou studiu despre Săveni” (“Actualitatea Botoşăneană” din 30 decembrie 2018);

[10] IOAN ROTUNDU, “Borolea – satul scos la lumină după 575 de ani” ( “Jurnalul de Botoşani” din 16 iulie 2007);

[11] IOAN MANOLIU, „Sărbătoarea de la Borolea a adus acasă zeci de fii ai satului” („Ziarul Lumina” din 24 iulie 2007);

[12] VIRGINIA CONSTANTINIU, “Sărbătoare pentru un sat vechi de 575 de ani” (“Monitorul de Botoşani din 11 iulie 2007);

[13] ALEXANDRA BUTNARU, “Borolea – ancorarea în prezent” (“Monitorul de Botoşani” din 16 iulie 2007);

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus