Doliu în cultura românească. Dinu Săraru a părăsit această lume.

Scriitorul Dinu Săraru a murit sâmbătă, la vârsta de 92 de ani. Anunţul a fost făcut de scriitorul Ştefan Mitroi pe pagina sa de Facebook.

 „A murit Dinu Săraru! În spatele acestei ferestre (casa omului de cultură – n.r.) am ascultat mii de poveşti. Dinu Săraru, cel care mi le spunea, a murit acum un sfert de oră!”, a anunţat Ştefan Mitroi.

Potrivit COTIDIANUL ,mesaje de omagiere a marelui scriitor au fost publicate în social-media.

„Ne-a părăsit un titan al culturii naţionale! Am pierdut un om special, pe care l-am preţuit şi a cărui prietenie m-a onorat! Rămâneţi în sufletul meu, maestre”, a scris si Maria Ţoghină, om de radio şi o apropiată a familiei Săraru, pe Facebook.

Fostul ministru al Culturii Lucian Romaşcanu afirmă, într-un mesaj de condoleanţe transmis la decesul lui Dinu Săraru, că acesta a fost un „iubitor al României profunde”, dar şi „mentor pentru nenumăraţi oameni ai culturii româneşti”.

„Dinu Săraru, scriitor şi iubitor al României profunde, creator şi conducător de teatre, mentor pentru nenumăraţi oameni ai culturii româneşti, a plecat într-o lume mai bună. Am fost onorat de amiciţia domniei sale, fiecare clipă petrecută alături fiind o încântare. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Condoleanţe familiei!”, scrie Romaşcanu, sâmbătă, pe Facebook.

Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932, județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașul Horezu, în satul Olari.

A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului Foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R. Mult timp este marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, ca urmare a sprijinului deschis acordat de Dinu Săraru în timpul campaniei electorale, în anul 2001 îl numește directorul Teatrului Național din București.

Și-a dat demisia din aceasta funcție în anul 2004, odată cu ministrul culturii și cultelor Răzvan Theodorescu, iar presa a speculat că a făcut acest gest înainte să fie demis de noul președinte, Traian Băsescu.

Romanele sale pe teme țărănești Niște țărani, Dragostea și revoluția și Clipa, care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. După cum se știe colectivizarea s-a realizat cu „liberul consimțământ forțat” și cu „marele ajutor” dat de Securitate. Romanul său Clipa a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis.

Dinu Săraru a fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.

Operă

1966 – Teatrul românesc și interpreții contemporani;
1973 – Al treilea gong (piesă de teatru);
1974 – Niște țărani (roman, debut în proză), Editura Eminescu, București;
1976 – Clipa, roman, Editura Eminescu; ecranizat în 1979
1981 – 1986 – Dragostea și Revoluția,
- volumul I „Toamna roșie”,
- volumul II „Cei care plătesc cu viața”,
- volumul III „Speranța”;
1987 – Adevăruri de toată ziua, roman, Editura Eminescu
1992 – Un fluture alb cu sânge pe aripi
1993 – Iarba vântului,
1996 – Trilogia țărănească (triptic de romane), Editura Rao Contemporan
1997 – Crima pentru pământ (piesă de teatru)
2004 – Ciocoii noi cu bodyguard, Editura Rao
2005 – Generalul Revoluției cu piciorul în ghips – Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu, volum de interviuri, Ed. Rao
2011 – Ultimul bal la Șarpele roșu, Editura Rao
2013 – Ultimul țăran din Slătioară, Editura Adevărul Holding^[6]
2015 – Ultimul bal la Șarpele roșu; Carnavalul cătușelor, Editura Rao
2017 – Ura din ochii vulpii – o istorie a Teatrului Mic, Editura Rao
2017 – Râmnicul meu, Editura Praxis
2017 – Corrida, Editura Rao
2018 – Marele premiu la Monte Carlo sau dedublarea, Editura Rao