Centrul Cultural Spiritual Varatic: Un an sub semnul lui Eminescu

Centrul Cultural Spiritual Varatic: Un an sub semnul lui Eminescu

Emilia Țuțuianu

.

Ne aflăm aici, pe tărâmul încărcat de spiritualitate al Mănăstirii Văratic, la 1 an de la împlinirea unui vis: inaugurarea Centrului Cultural Spiritual Varatic.

Înființarea unui lăcaș de cultură pentru păstrarea memoriei locurilor, unde generozitatea și iubirea de frumos să fie la ele acasă, a fost un vis al meu dintotdeauna. Din nefericire, ajunsesem a-l crede utopic, până când dl Dianu Sfrijan a îmbrățișat acest vis, reușind să susțină financiar construirea acestui lăcaș intrat în patrimoniul comunității.

Din dorința domnului Dianu Sfrijan de a onora și păstra vie memoria soției sale, Sheila, am conceput proiectul acestui așezământ cultural și cu generozitatea Maicii Starețe Stavrofora Iosefina Giosanu și a Consiliului Mănăstirii Varatic, ne-a fost oferit terenul pentru viitoarea construcție, pentru a fi amintire și mângâiere sufletului, astăzi și mâine, generațiilor viitoare, deopotrivă pentru a conserva bogăția trăirilor spirituale și culturale ale acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu.

Domnul Dianu Sfrijan, spirit deschis și generos, a dorit și a ales să lase acestei zone, în România, o mărturie culturală a trecerii soției sale prin această lume.

Privind astăzi înapoi, nu pot să nu-mi amintesc, cu emoție, cum în data de 28 martie 2016 Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ne-a acordat aviz favorabil începerii lucrărilor proiectului, nu pot să nu-mi amintesc de toate zbaterile noastre, împreună cu Maica Stareță Iosefina Giosanu, în toate fazele de proiectare, ridicare şi finalizare a acestui muzeu.

În data de 4 iulie 2016 am început execuția construcției, care a avut ca termen de finalizare luna iulie a anului trecut. Ceea ce astăzi poartă numele Centrul Cultural Spiritual Varatic este rodul unei munci titanice și asidue. Împreună cu soțul meu, Dorin Dospinescu, ne-am documentat, ținând cont de specificul zonei, atât pentru arhitectura clădirii, cât și pentru decorațiunile interioare. Ne-am dorit, împreună cu Maica Stareța Iosefina Giosanu ca totul să fie perfect, indiferent de câtă muncă însemna asta, și… sperăm că am reușit.

De acolo de sus, de printre stele, poate Dianu veghează asupra acestui „lăcaș de vrednică folosință creatoare” și cu siguranță este mândru de noi, cei pe care i-a „îndrituit în făptuirea acestui proiect”, lăsându-ne „ străjeri și martori peste timp pentru buna rânduială a cestei așezări”, pecetluind darul său „ca să nu fie clintit niciodată în veac” și să rămână „loc de meditație spirituală, spre bucuria credincioșilor care vor vizita mănăstirea și Centrul cultural.”

Fără falsă modestie și cu îngăduința celor care au vizitat și vor vizita așezământul, îmi place să cred că toată munca noastră este de cea mai înaltă calitate și se ridică la nivelul așteptărilor chiar și a celor mai severi critici din domeniu, fie că vorbim de proiectarea clădirii fie că vorbim de saloanele tematice, amenajările interioare sau de cărțile expuse în rafuri care ne creează o atmosferă literară amplă.

       Centrul Cultural Spiritual Varatic își propune ca obiectiv de căpătâi păstrarea valorilor culturale și spirituale ale neamului românesc și aici la Varatic, vorbind de fondul de carte al bibliotecii și cel prezentat în vitrinele Salonului literar, de obiecte vechi, specifice zonei, din Salonul Safta Brâncoveanu.

De-a lungul timpului, în acest minunat „colț de rai românesc”, la Varatic, personalități ale culturii și spiritualității românești și-au purtat pașii și gândurile, găsind liniștea creatoare de care aveau nevoie. Mărturie ne stau operele sau însemnările celor care au creat aici și au lăsat literaturii și culturii rodul muncii lor.

Centrului Cultural Spiritual Varatic, încercă, prin tot ceea ce întreprinde, să păstreze vie amintirea tuturor celor care au găsit aici la Varatic oaza de creație atât de necesară minților vizionare, sufletelor lor încărcate de bucuria creației și frumos.

Pentru fireasca istorie a locului, iată-ne astăzi 28 iulie 2018, alături de distinși invitați, cunoscători și cercetători ai fenomenului Eminescu, la o primă manifestare închinată geniului poeziei românești, care și-a plimbat pașii și gândurile și pe la Varatic, pentru a semnala lumii academice existența acestui lăcaș de cultură și înnobilarea lui pe harta culturală a țării, așa cum se cuvine poetului nostru național.

Am găsit în dl. Victor Roncea un sprijin moral deosebit, pentru care îi mulțumesc din suflet, domnia sa facilitând prezența oaspeților noștri, care ne vor destăinui crâmpeie inedite din viața și opera Luceafărului poeziei românești.

În numele Colegiului Director al Asociației Centrul Cultural Spiritual Varatic, au fost invitați IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, profesorul Theodor Codreanu, profesorul Nicolae Georgescu, profesorul Dan Toma Dulciu, scriitoarea Veronica Balaj, poetul Petruş Andrei, scriitorul Gheorghe Simon, publicistul Anton Fabian şi jurnalistul Victor Roncea, care au acceptat să devină membri de onoare ai Centrului Cultural Spiritual Varatic, întru binele culturii și activităților viitoare ale acestui așezământ de cultură și spiritualitate.

Înainte de a începe conferința dedicată poetului Mihai Eminescu, s-au acordat Diploma de excelență și Medalia jubiliară membrilor onorifici. Distinșii invitați, prezenți la manifestarea de la Centrul Cultural Spiritual Varatic, sunt împătimiți eminescologi, trăiesc și simt eminescian.

În cadrul conferinței s-au prezentat lucrările:

,,Creştinismul eminescian” – Prof. dr. Theodor Codreanu:

,,Varatec, locul de naștere al basmului fantastic românesc” – Prof. dr. Nae Georgescu

,,Mihai Eminescu Nevropatii atipice – Aspecte de patologie informațională” – Prof. dr. Dan Toma Dulciu

,,Eminescu la Timişoara”Veronica Balaj

Evenimentul s-a încheiat cu lansarea de carte:,, Maica Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga

Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec – Convorbiri cu Fabian Anton” și vizionarea filmului documentar: Maica Benedicta – Dependența de Cer

 

Despre Eminescu, Nicolae Iorga spunea: ,,Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.” Născut pe acest pământ românesc, rupt cu grijă din raiul lui Dumnezeu, poetul nostru nepereche a cultivat și evocat în opera sa iubirea, natura, geniul, moartea, dragostea de țară și perfecțiunea absolută a spațiului cosmic, căruia i-a oferit un univers aparte. Eminescu a asociat spațiului cosmic doar omul de geniu, despre care spunea: ,,Cugetătorii gândesc spiritul lumii. Ei nu pot fi văzuți și înțeleși decât de cei care pot să urce o clipă până la dânșii.”

O personalitate complexă care n-a putut fi egalată, o valoare universală, Mihai Eminescu rămâne păstorul dragostei eterne și cetate a creației sublime.

Poetul nostru nepereche, iubind natura ca nimeni altul, și-a purtat pașii și prin aceste minunate locuri. Iubirea şi natura au fost pentru Eminescu coordonate fundamentale ale creației sale, care i-au însufleţit genialitatea, l-au entuziasmat, l-au împlinit, i-au fost esențiale.

Toată viața sa, poetul a aspirat la o iubire împlinită, proiectând pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile se împlinesc într-un ritual al înţelegerii şi al armoniei depline. George Călinescu spune că: ,,Eminescu are printre copaci câteva esenţe la care ţine în chip deosebit şi care înfăţişează, poate, pentru el însuşirile generale ale copacului.”

Poetul nepereche a avut un tei la fel de nepereche în parcul Copou din Iași, în preajma căruia își găsea inspirația într-un fel aparte, special. Teiul lui Eminescu este un tei argintiu, vechi de circa 250 de ani, numit și „copacul îndrăgostiților”. Și astăzi, la venerabila vârstă pe care o are, te întâmpină pe aleea parcului semeț, frumos, impunător și chiar dacă-i ghicești slăbiciunile nu poți să nu-l iubești, să-l admiri și să-i sorbi parfumul îmbătător din luna sa de glorie.

Pentru Eminescu teiul a însemnat mireasma iubirii. Ne-am gândit să aducem și la Varatic această mireasmă a iubirii, plantând astăzi 28 iulie 2018, un tei argintiu, cu gândul și sufletul la poetul care a simțit românește până dincolo de moarte.

Felicitări și mulțumirile noastre, distinșilor exegeți ai Luceafărului și publicului prezent la Centrul Cultural Spiritual Văratic!

 

Un an sub semnul lui Eminescu în cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic de la Mănăstirea Varatic

                                                                                 Maica stavorofora Iosefina Giosanu

 

În cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic, construit în această grădină a Maicii Domnului, cunoscută ca fiind una din cele mai importante comunității monahale feminine a Ortodoxiei românești, sâmbătă 28 iulie 2018, a avut loc o importantă manifestare cultuală: Un an sub semnul lui Eminescu în cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic de la Mănăstirea Varatic. Întâlnirea a avut loc în prezența a distinși oaspeți, invitați de notorietate, iubitori ai Luceafărului poeziei românești, cât și o parte a soborului de maici, slujitoare și ostenitoare ale Mănăstirii

Cu voia și ajutorul lui Dumnezeu și cu Binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Teofan, s-a aniversat, astăzi 28 iulie 2018 un an de la inaugurarea acestui Centru Cultural.

Parcă îl văd și în acest moment pe dl. Dianu cum radia de bucurie văzându-și visul împlinit, dar totodată prilej de bucurie și pentru comunitatea noastră, îmbogățindu-se patrimoniul cu acest Centru Cultural, care este mult apreciat de toți cei care-i trec pragul.

Ceea ce s-a realizat aici este o lucrare sinergică între noi, cinul monahal și cel laic. Cinul laicilor s-a constituit din doua mâini dibace care au lucrat cu timp și fără timp sub coordonarea noastră și sub ochiul providențial al lui Dumnezeu, şi au realizat acest edificiu care vine să se adauge și să întregească arhitectura satului monahal de la Varatic.

Aceste mâini au fost ale distinsului domn Dianu Sfrijan, român stabilit de mulți ani în Anglia și ale doamnei Emilia Țuțuianu.

Ctitorul la scurt timp după inaugurarea Centrului a plecat la Domnul… Nădăjduim că în acest moment ne privește din cer și se bucură împreună cu noi…

Mănăstirea Varatic are o vechime de peste 230 de ani, este făcută de la început cu specificul de a fi o aşezare monahală pentru călugăriţe.

Maicile ctitore Olimpiada şi Nazaria ajutate şi îndrumate la organizarea acestei mănăstiri de marele Stareţ Sf. Cuv. Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamţ, dându-le de ajutor pe Sf. Cuvios Iosif pustnicul, care sihăstrea în această poiană numită „Varatic”, devenind fondatorul şi duhovnicul acestei aşezări monahale, inspirând trăsătura duhovnicească cu profundă trăire spirituală.

Mănăstirea Varatic este actualmente un veritabil sat mănăstiresc, cele 400 de călugăriţe trăitoare aici fiind grupate în jurul celor trei biserici: Biserica principală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1808-1812), aflată în incinta mănăstirii şi încă doua bisericii cu hramurile „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (1844) și „Schimbarea la Faţă” (1847).

Viaţa spirituală a mănăstirii constă în respectarea liber consimţită şi cu conştiinciozitate a regulamentului monahal. Slujbele religioase se oficiază după tipicul aşezat de SF. Părinţi. Pe lângă serviciul divin în comun, fiecare călugăriţă îşi impune și un stil propriu de exerciţiu spiritual care constă în rugăciuni şi meditaţii de chilie, împletind munca cu rugăciunea.

De-a lungul istoriei sale mănăstirea a fost cârmuită de o serie de stareţe de seamă, începând cu distinsele figuri de „maici duhovniceşti” şi nevoitoare alese, ale schimonahiilor Olimpiada şi Nazaria, ucenice ale Sf. Paisie de la Neamţ. Continuând apoi cu lunga şi rodnica stăreţie a Eufrosinei Lazu , ucenica maicii Olimpiada, cu neobositele truditoare Zenaida Racliş, Irina Lecca şi Pelaghia Amilcar, adevărate mentore ale operelor filantropice ale mănăstirii în prima jumătate a secolului al XX şi încheind în zilele noastre cu vrednica de pomenire stavrofora Nazaria Niţă.

Dintre monahiile mănăstirii se disting numeroase figuri luminoase cum ar fi: monahia Safta Brâncoveanuo descendentă a familiei Brâncoveanu, monahia Evghenia Ştefănescu, sora renumitului episcop Melchisedec al Romanului și Bacăului, monahia Elisabeta Conta, sora reputatului Vasile Conta, am putea spune că existenţa unor distinse preocupări cărturăreşti şi filocalice este probată de numeroasele manuscrise din biblioteca mănăstirii, copiate şi împodobite de monahiile de la Varatic.

Alături de activităţile de ordin administrativ, la mănăstirea Varatic s-au manifestat de timpuriu şi preocupări educative şi culturale, astfel, în cadrul mănăstirii au funcţionat o serie de şcoli de pregătire generală; , broderie, covoare, tricotaje, ţesătorie, croitorie bisericească și nu în ultimul rând, şcoala de muzică bisericească bizantină.

Dacă, multe mănăstiri care sunt ctitorii voievodale au avut și scopuri strategice, pe lângă cele de rugăciune și meditație (fiind folosite și ca fortărețe de apărare), această mănăstire este expresia vieții de libertate și creație. Așa se face că, la întemeierea acestei mănăstiri nu s-a ținut cont de niște reguli anterioare de a rămâne închisă între zidurile unei cetăți și parcă sfidând zidurile cu greu de suportat s-a extins mult și repede în afară de incintă, formând acest sat mănăstiresc.

Astfel Mănăstirea Varatic a fost și este o oază de pace și liniște de întărire sufletească a multor pelerini și oameni de cultură, care prin filoxenia maicilor, ospitalitatea, generozitatea față de cei ce poposeau în această mănăstire, s-a dovedit în toate timpurile a fi paradigmatică.

Este ușor de înțeles de ce, de-a lungul vremii, numeroase personalități ale culturii românești au poposit la Mănăstirea Varatic, amintind pe Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Calistrat Hogaș, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Augustin Z.N. Pop, Bartolomeu Anania precum și distinsa doamnă academician Zoe Dumitrescu Bușulenga, devenind călugăriță (Maica Benedicta). Marea majoritate a acestor personalități, au pus în valoare nu numai peisajul pitoresc și mireasma mereu primăvăratică a florilor și copacilor acestei regiuni, ci și patrimoniu cultural-duhovnicesc al acestei cunoscute mănăstiri, patrimoniu ce structurează identitatea neamului nostru românesc și geniul creativ al unui popor care a fost răstignit de mai multe ori în istoria sa, dar tot de atâtea ori a înviat pentru că este un neam de creștini, de voievozi iubitor de Dumnezeu.

Slujbele minunate, pitorescul și poezia locurilor eminesciene a pădurii de argint, au constituit mereu puncte de atracție pentru iubitorii de frumos, liniște și rugăciune. Sunt intrați de acum în legendă celebri mesteceni care, indică fiecărui pelerin, direcția către Mănăstirea Varatic, arborii pe care merele poet i-a descris cu atâta lirism….

,,De treci codri de aramă, de departe vezi albind,

Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint…”

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus