In memoriam: Alexandru-Dan Ilievici, un misionar nevoitor şi milostiv

In memoriam: Alexandru-Dan Ilievici, un misionar nevoitor şi milostiv

Un articol de: Arhim. Dimitrie Irimia

La 14 noiembrie 2020 a trecut la Domnul, la vârsta de 84 de ani, nevoitorul Alexandru-Dan Ilievici, care a donat pentru construcţia Catedralei Mântuirii Neamului peste 30.000 de euro, din venitul și osteneala sa, fiind în putere până la 80 de ani.

Alexandru-Dan Ilievici a fost fiul învățătorului Ioan și al Mariei Ilievici. Ocupația sa principală a fost mecanica, vreme de peste 38 de ani, ajungând maistru principal la Uzinele Textile Moldova, distingându-se și ca inventator. După evenimentele din 1989 a fost o perioadă profesor de religie, apoi vreme de peste 20 de ani cântăreț bisericesc la Biserica Uspenia din Botoșani, catedrala orașului. A luptat cu păcatul mândriei, în toate modurile posibile. Nu știm dacă a reușit sau nu, dar faptele pot vorbi. La sfatul duhovnicului Cle­opa Ilie ia ca model viețile sfinților postind aspru, participând la cele șapte laude, în fiecare zi. Venitul său îl împărţea permanent în trei: o treime la săraci, o parte la biserică și cealaltă familiei. În perioada 1970-1980 devine un misionar cu autoritate religios-morală cunoscută și un mărturisitor al Ortodoxiei, fiind un aprig apologet înaintea sectarilor şi chiar a ortodocșilor ignoranți. În 1985 a fost hărţuit de politruci și securitate pentru activitate prozelită.

I-a sprijinit fizic și material pe unii semeni care trăiau la limita de jos a existenţei, deși avea o puternică opoziție din partea familiei. A ajutat cu o mare implicare la construcții, extinderi și reparații capitale de biserici. Deține Distinc­ția de Vrednicie acordată în 1992 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe când era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Ultimii ani s-a nevoit aspru, ca un alpinist care alege să escaladeze muntele pe partea cea mai abruptă. Uneori excesele și unele afirmații la limită i-au știrbit autoritatea, dar acestea sunt prea mici în comparație cu faptele bune pe care le-a făcut. A fost un mare luptător, cei care l-au cunoscut pot mărturisi, fără excep­ție, această realitate.

A fost răpus de COVID-19 la 84 de ani. Nădăjduim că nevoința sa l-a dus către odihna veșnică și este mângâiat acum de Avraam, la pieptul său pentru toate ostenelile.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

ziarullumina.ro

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus