Actualitatea Botosaneana ACTUALITATEA BOTOȘĂNEANĂ – Un ziar pentru botoșănenii de pretutindeni
“Un almanah despre oameni și cărți”( Editura “Arena Cărții”, Botoșani, copyright 2020), este o antologie de cca 400 de pagini, pe care am primit-o cu ceva timp în urmă de la autorul ei, Ion Istrate, publicist, sociolog, economist(sursa: “Dicționar biobibliografic. “Scriitori și publiciști botoșăneni” – ediția 2018, alcătuit de prof.bibliotecar Silvia Lazarovici). Este vorba de o colecție de articole/recenzii/consemnări, publicate de I. Istrate în revista botosăneană Luceafarul, în perioada 2009-2020, revistă din care aflăm că datează din 2009 – seria veche – , iar în serie nouă, din 2020 (membrii fondatori: Ion Istrate, Olimpius Istrate, Elisabeta Roman, Doru Ștefănescu). Pe frontispiciul acestei publicații, ce apare in format electronic și tipărit, citim: “Revista LUCEAFĂRUL este o publicație de cultură, educație și atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spațiului cultural românesc modern, este o provocare și o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credință în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice și stabile”.
Așadar, în virtutea misiunii mai sus enunțate, Ion Istrate reunește în această antologie circa 33 de autori, aproape toți trăitori pe plaiurile Moldovei de Nord, nume printre care: Teodor Jacotă – jurist de profesie, poet, muzician, epigramist, prof.Teodor Epure – poet și monograf, regretatul prof.Gh. Gherman – istoric și monograf, Silvia Lazarovici – reputată cercetatoare în domeniul bibliotecomiei, autoarea unei serii importante de dicționare de personalități culturale din zona Moldovei, ing. Nicolae Iosub – autorul unor volume însemnate de studii despre Mihai Eminescu, Alexandru Florin Țene – scriitor și jurnalist, Vasile Lefter – prozator, poetul Ovidiu Chelaru - membru al Societății Scriitorilor Botoșăneni MIHAI EMINESCU, prof.Gheorghe Burac – monograf, personalitate de primă mărime a satului Vlăsinești(BT), prof. dr.Dan Prodan – istoric/turcolog, prof. univ. dr. Constantin Schifirneț – scriitor, premiat de Academia Română, prof. Ilie Avârvări – poet ș.a.
“Un almanah despre oameni și cărți” este în primul rând o carte a recunoștinței pentru fiecare colaborator al revistei Luceafărul sau al Editurii Agata (director Ion Istrate); o carte ce excelează prin detalii biobibliografice ce încep cu locul de naștere al autorului, ajungând uneori până la adresa acestuia de domiciliu (ceea ce este nu numai inedit, ci și excesiv!!!); aflăm astfel că profesorul Ilie Avârvări, născut în 1939 în satul Borolea(BT), licențiat în 1973 al Facultății de filozofie din cadrul Univ. A.I.Cuza IAȘI, și care a publicat până acum cărțile “Borolea – sat vechi de răzeși (Ed.Agata, Botoșani, 2007), “Punți peste timp. Săveni 1818 – 2008” (Ed.Axa, Botoșani, 2008-), “Borolea – documente și alte înscrisuri” (Ed.Agata, Botoșani, 2010), are domiciliul în orașul Săveni(BT), str.Alexandru Ioan Cuza nr. 10, bl.7, sc.B.(pagina 128).
De remacat și multele citate din limba latină, folosite de Ion Istrate drept ingredient prețios în prezentarea și mediatizarea celor 33 de autori(Teodor Jacotă – p.134: “Verus poeta! Verus amicus!, Ovidiu Chelaru, p.141: “Audaces, intellectus et usus!”, Gheorghe Burac, p.142: “Opus causa ad verum ducit! Sumus ad!” etc.). Un nedisimulat sentiment de admirație, firește subiectivă, străbate cartea pe zeci de pagini uneori, ca de exemplu în cazul ”zânei blonde a Ipoteștilor”, Lucia Olaru Nenati, doctor în științe umaniste, scriitoare cunoscută în spațiul literar românesc, membră U.S.R. și totodată membră UZPR prin practicarea cu precădere a jurnalismului cultural. Aflăm printre altelecă L.O.Nenati ,,a condus cele două teatre botoșănene, Teatrul “Mihai Eminescu” și Teatrul de păpuși ”Vasilache”, în cele mai critice și dificile perioade ale istoriei lor”. În 1972, după terminarea Facultății de filologie din cadrul Univ. A.I.Cuza din Iași, tânăra a fost repartizată ca ,,muzeograf unic și coordonator al Muzeului “Mihai Eminescu” din Ipotești. Aproape 40 de pagini îi sunt dedicate acestei poete, prozatoare și eseiste botoșănence(p.19-55), pagini în care găsim inclusiv fragmente din cronicile unor critici, precum Alex Șefănescu, care portretizează printr-o comparație memorabilă un autor și o operă de-o viață: “Lucia Olaru Nenati nu se visează, obsesiv, în spațiile marilor culturi, așa cum se visează doamna Bovary în sălile de dans cu policandre de cristal din Paris. Ea are ceva din modestia copacilor care, acolo unde s-a întâmplat să crească, acolo înfloresc și fac fructe, acolo își întind rădăcinile în adâncul pământului și caută substanțe rănitoare, acolo îi protejează pe oameni de dogoarea soarelui(…)”(p.19).
Întrucât majoritatea autorilor cuprinși în această antologie scriu literatură, vom face câteva decupaje. Astfel, la p.137, găsim recenzia cu titlul”De la condescendent la desfidă : Lirica vivantă chelaruiană”, pe care Ion Istrate a scris-o și a publicat-o în 2012 în revista “Luceafărul”. Textul ne introduce în lirica poetului Ovidiu Chelaru (n.1931, sat Bădeuți, Rădăuți, jud.Suceava). În “Dicționar biobibliografic. Scriitori și publiciști botoșăneni” - ediția 2018, alcătuit de prof.bibliotecar Silvia Lazarovici, acesta este prezent cu 21 de volume de poezie, primul fiind cel cu care a debutat în 2002: “Regăsire”, apărut la Editura AXA din Botoșani.
Din ”Colbul Stelelor”(Editura Agata, Botoșani, 2012), volum de poezii semnat de Ovidiu Chelaru, sunt citate versuri ce fac referire la arta poetică-unicat a lui Eminescu: ,,Cu bagheta lui divină și vădit nemuritoare//Tot ce mișcă-n poezie și respiră prin valoare//Va respinge pe vecie versul alb “și rima albă//Ce au harul unor vrejuri înșirate într-o jalbă” . Ovidiu Chelaru este așadar împotriva versului liber, ironizându-i dur pe cei care „scriu de-a valma proză-n versuri de nimeni cunoscute//Doar așa la întâmplare fără nerv și predicat//Ca și-o haină prost cusută, bună pentru lepădat(…). “ Orice gând sau cugetare așternute pe hârtie//Scrise tâmp pe verticală cu aplomb și blasfemie,//Se declară poezie cu pretenții de a fi//chintesență literară(…)”.(poezia “Eminescu la pupitru”). Vom observa că “Declinul actului de creație literară” sancționat de Ovidiu Chelaru, ce amendează versul liber, eliberat de povara rimei, este susținut de Ion Istrate, care vine ofensiv în apărare cu observații la poezia lui Gellu Dorian: “ Este meritul lui Ovidiu Chelaru că prin creația sa ia o atitudine înțeleaptă și manierată împotriva demersului neverosimil al acestor ”poeți” și că ridică la loc de exemplu creația eminesciană(…). A face artă de dragul artei e steril și păgubitor, a face artă cu un scop util societății e sublim și productiv! Audaces, intellectus et usus!”(p.141).
Dar ce afirma public la senectute Ovidiu Chelaru despre poezia modernistă ? Într-un interviu găsit pe internet, excelent realizat, semnat de prof.Georgică Manole și publicat în martie 2020 în revista “Actualitatea botoșăneană”, O.Chelaru spunea: “La începutul sec.XX, în țara noastră o anume grupare de scriitori au dat viață așa zisei poezii moderniste, ce a rezultat dintr-un fel de necunoaștere și blasfemie la adresa limbii române. Dat fiind ușurința cu care poate fi abordată, în zilele noastre este îmbrățișată cu deosebită căldură de Uniunea Scriitorilor din România, prin publicațiile sale subordonate. Drept dovadă, mai marii diriguitori ai U.S.R. sugerează ideea ca poezia modernistă să fie introdusă în școli ca obiect de studiu. Asta ne mai lipsește, că în rest avem de toate”. A riscat ceva Ovidiu Chelaru descalificând limbajul încifrat al poeziei moderniste? Lăsăm cititorul profesionist, avizat, să decidă.
Eugenia Vasile,
membră UZPR
