14 Septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci

Este una dintre marile sărbători creştine. O zi închinată cinstirii Crucii Domnului – altarul Jertfei mântuirii noastre. Începutul acestei vechi sărbători creştine se leagă de numele marilor Împăraţi creştini: Constantin cel Mare şi mama sa Elena, cei care au dat libertatea de credinţă tuturor creştinilor din Imperiul Roman.

Tradiţia crestină arată că, împăratul Constantin cel Mare, avea război, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor.

Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică. Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: “Întru aceasta vei birui”. Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzând-o poporul, a început a striga: “Doamne, miluieşte!” Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.

În amintirea acestui eveniment, la Ierusalim a fost construită o mănăstire, greaco-ortodoxă a Sfintei Cruci pe locul de unde a fost tăiat copacul din care a fost făcută crucea Mântuitorului. Se spune că Lot a primit trei seminţe de cedru, de abanos şi de chiparos şi Domnul i-a spus să le sădească şi când din ele va ieşi un vlăstar, atunci el va fi absolvit. Lot sădeşte aceste seminţe pe care le udă cu apă cărată tocmai din Iordan. Cum mergea el spre Iordan să aducă apă, pe drumul de întoarecere un om îi cere să bea şi el din găleată. Acesta îi dă să bea şi omul îi răstoarnă găleţile cu apă. Aşa s-a întâmplat mai multe zile la rând. Atunci Lot se duce la unchiul lui, Avraam şi îi povesteşte întâmplarea. Avraam îi spune că acela nu este om, este diavolul în chip de om şi să nu-i mai dea atenţie. Şi aşa face Lot. Din acele seminţe va ieşi un singur copac. Acel copac, în perioada ocupaţiei romane a fost tăiat şi din el s-a făcut o grindă. Pentru că aceasta nu s-a potrivit la locul destinaţiei, a fost aruncată în Scăldătoarea Vitezda, de unde Pilat din Pont o va recupera şi va face din ea Crucea pe care va fi răstignit Mântuitorul. Locul de unde a fost tăiat acest copac se află în interiorul bisericii, în altarul acesteia.

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus